COMPOSESORATUL
Răsfirate prin munți greu de pătruns, duceau o viață de capul lor, adică se conduceau singure, după un străvechi obicei al pământului, fără nici un amestec al împărăției sau domniei. Dacă sătenii au fost deposedați de munții cei bogați, stăpânirea le-a recunoscut însă dreptul de folosință. Numai că obștile de străveche alcătuire – composesoratele, cum le spune legea – trebuie să se învoiască pentru hrana turmelor în schimbul unei taxe.
Obștea își alege un cneaz al ei dintre sătenii mai ageri și mai avuți iar stăpânirea n-are alt amestec, decât vine și consfințește pe cel ales fără să ridice îndoieli. Îi dă chiar o carte scrisă în latinește, nemțește sau ungurește pe care, de altfel, n-o întelege nimeni. În timpuri mai vechi, obștea sătenilor stăpânea totul în devălmășie, își alegea singură cneazul, adică primarul, își hotăra un împlinitor de dări, un paznic și șapte juzi din bătrânii satului. Astăzi nemernicii aleși de voi ignoră regurile devălmășiei și se întorc împotriva neamului și împotriva firii.
Nedeia din Poiana Mieresei, Nicolae Deleanu, București, 1968.
