🐺 Tărâmul Lupilor 🐺
Cultul Lupului în mitologia getică
Urme ale cultului lupului au fost descoperite pe tot teritoriul rumânesc actual, cele mai vechi forme aparținând neoliticului (Coman, 1986). Un adevărat cult al lupului este evident, fiind venerat prin stindardul geților.
Lupul este prezent frecvent în mitologia getică, prin steagul de război al geților modelat similar unui cap de lup cu corp de dragon de unde se putea deduce că lupul juca un rol important. Deși spațiul Getic nu a fost bogat în reprezentări zoototemice, totemul lupului a fost utilizat în diferite relaționări cu locuitorii acestui spațiu, descriși de istoricii vremii ca atacând ca o haită de lupi posedați.
Astfel Mircea Eliade documentează (plecând de la scrierile lui Strabon) numele ”dacilor” ca provenind de la termenul frigian daos, atribuit unui strămoș mitic lykomorf sau care s-a manifestat în formă de lup, conducător al unor confrerii războinice ce purtau piei de lup și acționau similar carnasierelor (Vulcănescu, 1987).
Lupul Dracului 🐺
Importanța lupului a fost amplificată de introducerea sărbătorilor romane ce aminteau de nașterea Romei cu ajutorul Lupei Capitolina, ceea ce il determină pe Eliade să menționeze nașterea poporului rumân sub semnul apropierii a două popoare cu obârșie mitică din lup, a zeului-lup getic și al lupoaicei mitice. Licantropia, atribuită cel mai des ca blestem sau pedeapsă divină, unor oameni ce aveau posibilitatea metamorfozării în lup, a fost preluată de clerul creștin din vestul Europei ca model de justificare a comportamentului antisocial, necreștin. În acest context, umanizarea lupului respectiv degradarea omului nu a făcut altceva decât să contribuie la consolidarea imaginii de animal feroce, demon al lupului, neexistând în acele timpuri nici un argument acceptat social pentru a nu îl extermina.
În timp simbolistica lupului s-a adaptat formei religioase dominante, în creștinism lupul fiind prezent în legende și povești cu tîlc utile a explica diferența între bine și rău. Una dintre legendele de circulație europeană, înregistrată și la noi în spațiul țărilor rumâne prezintă modul în care Dumnezeu l-a creat pe lup (preluat din Candrea, 1928): ”După ce Dumnezeu a făcut omul și dobitoacele ce-i trebuia, s-a apucat dracul să-și facă și el ceva. A făcut și el un lup. Numai iaca vine și Dumnezeu care zice dracului: – Zi-i să se scoale. Dracul zice: – Săi lupe, și mănîncă pe Dumnezeu! Lupul nu se scoală. Dumnezeu cere sa i-l dea că l-a înviat. Dracu i-l dă. Dumnezeu se apucă de-l mai cioplește, din care așcii s-au făcut fel de fel de gîngănii rele: șerpi, broaște, sopîrle … După aceasta Dumnezeu zice lupului: – Sai, lupe, și mănîncă pe Dracu! Odată sare lupul și se dă de tot la Dracul … cât pe ce să-l mănânce.”
Continuarea legendei întâlnită în alte zone ale Europei arată că ”Dracul de frică s-a suit într-un copac, dar lupul a sărit și l-a apucat de călcâi … de aceea e Dracul cu călcâiul rupt!”
Câinii lui Sf. Petru
Odată făcuți lupii devin ”câinii lui Sf. Petru” fiind încredințați acestuia spre supunere de către Făuritorul lor. Sărbătorile păgâne pre-creștine au fost relaționate cu cele creștine de exemplu, ziua Lucinului (zi de post pentru ciobani) a devenit ziua Apostolului Luca, iar perioada din mijlocul lui noiembrie (cunoscută de ciobani ca perioada cînd lupii încep să crească ca număr timp de aproape trei luni) denumită Filipii de toamnă este denumită după numele Apostolului Filip sărbătorit pe 14 noiembrie.
Lupul este o prezență permanentă în gîndirea populară, fiind menționat în diferite forme de manifestare a culturii nescrise precum balade, basme și proverbe, este invocat în descântece și blesteme, și frecvent este actor în datiniile de naștere și cele de înmormîntare (Candrea, 1928; Coman, 1986; Vulcănescu, 1987).
În datiniile de naștere schimbarea numelui copilului bolnav (frecvent în Lupu, Ursu) are rolul de a aduce beneficii vindecătoare, lupul avînd un rol de animal protector, ce veghează asupra trecerii pragului din neființă în ființă (Coman, 1986).
În datiniile de înmormîntare, (identificate și în alte culturi) lupul are rol de inițiator (moartea fiind doar trecerea într’o altă etapă a viețuirii), animal ghid ce se înfrățește cu mortul pentru al conduce pe drumul către rai (Coman 1986).
Vezi mai mult 🐺 🐺
🐺 Ținutul Lupilor 🐺
Ⓒ Vatra Stră-Română
