SIMPOZION
Ediția a II – a
23 – 24.03.2024
Criptografia (geneza) locurilor
din Kogayonul Momârlănesc ۞
Începem cu criptoanaliză, continuăm incursiunea spre analele etimologiei (lingvistică) și finalizăm călătoria în Țara de Piatră prin arhivele lăsate în istorie – mitologie și prin legende dar și prin geografia sacră a pământurilor ancestrale ale momârlanilor – străvechii ktistai – suveranii cerești – băștinașii Văii lui RHABON ۞ Povestea Pelasgilor din Parâng ۞ PHARANX (Eschil), PHARANG (Densușianu) & PARANGOS (Herodot) ۞
💪🏽 Sfarmă Piatră 💪🏿
Puțini oameni mai cunosc povestea meșterului Vâlcan și a flăcăului Straja, băiatul blestemat de o vrăjitoare să orbească de un ochi. Închis într-un turn meșterit de Sfarmă Piatră (căpcăunul morocănos, urieșul năzdrăvan, care calcă munte după munte și macină stâncile ca să turbure pâraiele) flăcăul veghează de mii de ani. Cu singurul său ochi, el veghează pășunile pe care altă dată o întâlnea pe fata ciobanului cea frumoasă. Până de curând străjerul muntelui își plângea singurătatea în bătaia vântului aprig admirând într-un moment de contemplare Piramidele lui Sfarmă Piatră de pe Masivul Tulișa (Piatra Zănoagei, Oboroca, Vârful Dealu Mare și Vârful Tulisa / RETEZAT) vizibile de lângă Crucea Eroilor.
Prin Valea HIPERBOREEI
50 km lungime de pădure și 25 lățime, 22 de lacuri glaciare, 50 de urieși din piatră, 6 orașe și o comună, 3 stațiuni turistice de interes local, o singură vale, Valea JIULUI, Valea lui RHABON, ținutul titanilor, ținutul ancestral al momârlanilor.
Dragonul din Arcul Carpatic 🐉
Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei și culoarul Timocului formează un arc cu o lungime de circa 1.700 km și lățimea maximă de 130 km desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%) și Serbia (4%).
Un Dragon cu dublă semnificație 🐉 Toată Valea JIULUI începând de la Petrila și până în Uricani ia forma unui dragon prin unduirea jiurilor de Est și de Vest (forma geografică a Văii lui RHABON).
RHABON – străvechea denumire a Râului JIU
Primele însemnări legate de râul JIU provin de la Herodot unde regăsim prima lui denumire din vechime: RHABON. Aşa apare în primele referiri importante despre cursul de apă pe care le fac istoricul Strabon şi Pliniu cel Batrîn, în secolul a II-a d.Hr. Primul document în care este schiţat cursul râului aparţine lui Claudius Ptolomeus din Alexandria.
Oamenii de Piatră
În ceea ce priveşte termenul de «momârlan», el s-ar referi, după cum susţin băştinaşii mai vârstnici, la locuitorii din Valea Jiului, care au ridicat în lungul timpului, pe Kogayon, Oamenii de Piatră, numiți și momârle. Încă de la străvechii ktistai, preoții anahoreți zamolxieni, localnicii din masivele muntoase Şurean, Parâng, Vâlcan şi Retezat desfăşurau la Oamenii de Piatră ritualuri în rang celest, întru slava Înaltului.
Pentru cei care nu sunt din Valea Jiului, momârlan este cel născut, crescut în cele șapte localități, de la Bănița până la Uricani, oameni care au gospodării în zona de munte și pe marginea apelor din zonă, precum Maleia, Jieț, Taia, Cimpa, Sălătruc, Slătinioara, Dealul Babii, Valea de Brazi & Câmpul lui Neag, localități aparținătoare azi celor trei orașe și trei municipii & o comună – Bănița.
Mihai Vinereanu – movila de pământ
Discutând cu domnul lingvist despre etimologia cuvântului momârlan, aici, fiind o zonă muntoasă, se aduce în discuție cuvântul movilă. Momârlă este și o movilă de pământ. Intuiția domnului Vinereanu ne spune că momârlan înseamnă cei de pe dealuri sau de pe movile. Asocierea acestui cuvânt, momârlan, a fost făcută și cu cuvântul țopârlan care în limba română actuală, modernă, are o tentă numai peiorativă. Dar, inițial, nu era deloc peiorativă, pentru că țopârlanii sunt o parte din locuitorii Munților Apuseni, care, cândva, până nu demult își făceau în cap un coc de păr, care se numea țop, care vine de la ceva rotund, cuvânt care i-am făcut etimologia în ediția a II-a a dicționarului etimologic al limbii române. Acei oameni aveau acest păr legat, și se numeau țopârlani.
Ei, și pentru că percepția omului de la oraș când vede un om din Apuseni de la munte, cum sunt țopârlanii, dar și momârlanii, sau alții este să spună țopârlan sau momârlan ca ceva peiorativ, de aceea se fac confuzii. Dar, în fond, sunt cuvinte deloc peiorative. Au căpătat note peiorative, dar inițial nu era deloc așa și nici nu trebuie să fie nici azi. Atât momârlanii, cât și țopârlanii, păstrează tradițiile ancestrale și trebuie susținuți. Ca și alții în aceiași situație, că mai sunt și moții și pădurenii și mulți alții, păstrători de tradiții ai acestui neam românesc multi-milenar.
Semnificația cuvântului momârlan – Criptolog Eugen Nicolaescu
Fiul ceresc, suveranul ceresc, regele moștenitor al cerului, fiul prea-fericitei născătoare ۞PHARANX – PARÂNG”H” după ”P”, în notația unor autori greci, ar putea trimite la „FARANX – PHARANG/FARANG. Un lector ne-elen îl citește PARANG (Geții îi spuneau Dapigeo regelui pe care grecii l-au numit Dapix).
„Traducere”Acela este (/Cel ce este/Care este/Cel de acolo sau Cel venit) – G/X/Geo [G – (cel) care + lat. eo = acolo / lat. eo = a merge, a ajunge; Fiul (PH) [prescurtare, lat. filius]; Alternativ: PH – „copilul” [prescurtare, lat. puer] + „moștenitor” [prescurtare, lat. heres] Ceresc (A) [prescurtare de la lat. aeter sau lat. altus]; Regele (R) [prescurtare de la lat. rex]; Cel născut (N) [prescurtare de la lat. natus] în cer (A) [vezi mai sus].
Așadar, semnificația în codul sacerdotal al geților a numelui PARÂNG/PHARANX este „Fiul ceresc, regele născut în cer este acolo/cel venit”, ceea ce reprezină un text votiv (o parafrază) pentru numele unui fiu al lui Zeus (Mo) și al uneia dintre „maicile geților”. În acest caz cred că este vorba de JIU (/Jeu/Zhiu, regele ceresc al preoților, conform credinței emanate din centrul de cult Genucla).
MOMÂRLAN
Și în acest nume avem de-a face cu un text votiv getic (care se referă la fiul lui Zeus (fie că acesta este JIU/Jeu sau Zamolxio). Sintagma „fiu ceresc” – AN – a apărut și în numele PHARANX. Voi trece în revistă semnificațiile prescurtărilor din codul sacerdotal folosite în expresia analizată:M = suveran, mai mare peste supuși, peste adepți/credincoși/discipoli [prescurtare de la get. mato]; O = a naște, a da naștere, născut [prescurtare de la lat. orior = a se naște]; A = cer, ceresc (v. mai sus); R= rege (v. mai sus); L = aducător de lumină, luceafăr [prescurtare de la lat. lucifer]; N = născut [prescurtare de la lat. natus, vezi mai sus]; MO = denumire alternativă pentru Zeus, având semnificația „suveranul auto-născut”.
Semnificația în cod sacerdotal a cuvântului MOMÂRLAN este „suveranul din naștere, suveranul ceresc [este] regele luceafăr, fiul ceresc”. Toți fii lui Zeus/Mo născuți în cer (fii cerești) sunt regi de la naștere, luceferi. Și de această dată cred că parafraza se referă la JIU/Jeu. În textele de la Sinaia, acesta este numit uneori Ziu (dziu), o parafrază care are semnificația „Zeul (Z/D, lat. deus) deificat (I, get. ileo) nepereche (U, lat. unus, unicus)”.
RHABON (denumirea veche a râului JIU) trebuie să fie tot o parafrază. Geții îi numeau prin parafraze pe zeii lor față de străini. Filiera greco-latină prin care a parvenit acest nume ridică două dificultăți. Mai întâi avem succesiunea ”RH” (fără vreo vocală între cele două consoane, dacă H este aici consoană) care este neuzuală la geți. Geții foloseau litera ”H(η)” pentru a nota vocala lungă ”II” (participiul de la verbul lat. eo = a merge, a ajunge, a descinde). În al doilea rând, grecii foloseau același semn alfabetic pentru sunetele ”B” și ”V”, ceea ce conduce la ambiguitatea BO – VO.
În eventualitatea că acolo este scris numele zeiței regine Bo, sintagma BON s-ar traduce prin ”fiul lui Bo”, ceea ce ar contrazice afirmația din textul Plăcuței 108 în care se spune explicit că Jo, cum era numit la un moment dat JIU, a fost adus de zeița Io (Iio). Dacă acolo ar fi litera ”V”, cuvântul prescurtat prin aceasta ar fi fost ”veneratul” (lat. venerandus).
Dar nicio combinație de semnificații posibile, din codul amintit, nu continuă în mod acceptabil expresia. Singurul cuvânt din codul sacerdotal get notat prin ”B” este adjectivul utilizat la forma feminină ”beata”, cu semnificația ”(prea)fericita” atunci când este vorba de una din cele două născătoare de fii de la Zeus.
În acest caz, finalul expresiei ar fi ”fiul prea-fericitei născătoare”, ceea ce ar continua firesc semnificația primei părți a expresiei (RHA). Această primă parte cere să lămurim dacă ”H” este transcrierea literei ”h” (notată în limba greacă prin ”X (χ)”) sau ”ii” (”H, η”), adică să cunoaștem cu precizie cum era grafiat acest nume în alfabet grecesc. Cele două posibile ”alegeri” conduc la cel puțin două variante de citire a primelor trei litere din numele analizat. În primul caz, începutul expresiei ar fi ”Regele moștenitor al cerului…” sau ”Regele adus/venit în cer …”.
Personal aleg prima variantă, iar întreaga expresie este ”Regele moștenitor al cerului este fiul prea-fericitei născătoare”, ceea ce trimite cel mai probabil la (semi)zeul JIU. Varianta RIIA (PHA, riia) ar putea intra ca opțiune dacă acolo am avea o formă arhaică a cuvântului „râu” (lat. rivus) iar cuvântul continuă cu o formă a adjectivului sau adverbului latin bene, a substantivului latin bonum, sau a adjectivului latin bonus, pentru a forma parafraza acceptabilă ”râul cel bun (însemnat, mare)”.
În textul de pe Plăcuța 002, după un procedeu lingvistic asemănător, Zamolxio este numit ”Zeibun”.
MOȚII
Etnonimul ”geții” înseamnă ”(cei) care [g] din zei [t, gr. qeo, lat. deus] au descins [ii, de la lat. eo]. Cuvântul ”moții” este un text votiv, potrivit căruia ”suveranul a fost adus ca să fie născut zeu” (am schimbat topica frazei potrivit uzanțelor din limba română). Ca acel fiu al lui Mo să fie, în conformitate cu codul divin, născut deificat, deci zeu, trebuia să se nască în cer, de aceea mama purtătoare a venit să-l nască în cer.’
Ţara Lytua Ţara de Piatră, o coborâre în istorie, prima formă statală de organizare a românilor care cu un secol înainte de formarea Ţării Româneşti (Valahiei) se numea „Ţara de Piatră”. Este descrisă în Diploma Ioaniţilor, la 1247 cu numele de „Ţara Lytua” (Λιθου) în greacă înseamnă „piatră”) şi era condusă de Voievodul Lytuoy („Pietrosul”). Ea cuprindea Haţegul, partea de sud a actualului judeţ Hunedoara, Valea JIULUI şi Gorjul.
Petroșani – Pietrosul, numele ne sugerează ideea de piatră, și într-adevăr această zonă momârlănească a Județului Hunedoara pare a fi zona din România cu cea mai mare densitate de megaliți, antropomorfi și zoomorfi, dovada fiind cele peste 50 de chipuri întimpărite în piatră descoperite în această Vale a Hiperboreei.
Încă de la începuturile sale din ancestral omul a fost însoțit de piatră. A folosit-o pentru a-și confecționa unelte, pentru a se adăposti (peșteri), pentru construcții și poate în primul rând pentru cult. Teritoriul locuit de Geto-Daci și mai înainte de pelasgi, a fost organizat sub formă de kogaioane, fiecare trib cu kogaionul său. În fapt, preoții zamolxieni, au denumit și exploatat zonele naturale în care locuiau, odată ce nivelul de conștiință și cunoaștere le-a permis acest lucru.
Astfel, toate denumirile istorice de râuri, văi, munți – localități – au fost puse de preoți în conformitate cu energiile respectivelor zone, mai precis cu energiile telurice. Petroșani.
Codul fono-genetic adus în actualitate de profesorul Grigore Albu Gral (despre Sermoterapie – Kagyo-Magye – terapia prin cuvânt – știința sacerdoților traco-geto-daci despre trup & suflet) ne permite să citim înțelesul acestei denumiri a locului, Petroșani. Petro.Ș.Ani. – ani = legături, prinderi. Ș provine de la înfățișare iar Petro este, de fapt, dacă se citește cu codul fono-genetic, chiar definiția, adică înțelesul de piatră. Astfel, citind de la dreapta la stânga avem: Petroșani = legăturile dovedite prin înfățișarea pietrei.
În limbajul discursiv – rațional, putem înțelege că zona din jurul localității Petroșani este regiunea în care ancestralitatea este marcată prin piatră. Noțiunea de piatră (chiatră) conține în sine și conceptul de FUNDAMENT – de PRIMORDIALITATE – de putere.
Se știe că în perioada socialistă a României, Valea Jiului, a fost locul în care s-au depus cele mai mari eforturi umane și sacrificii pentru alimentarea cu materii prime necesare industriei. Revenind la ideea de primordialitate și de putere a regiunii geografice Petroșani (Valea Hiperboreei) Valea Jiului, Hunedoara, reamintim următorul aspect: forma de Dragon a Văii ce reproduce insitu, în mic, forma de Dragon a lanțului carpatic (dragon în dragon) cu coada în Balcani, capul în Boemia și corpul (inima – centru) pe teritoriul României – salbă de kogaioane.
În aceasta zonă avem kogaionul Parâng / Parangulos. Ce este un kogaion, pe ce ne bazăm și de unde pornim pentru a înțelege. Acest aspect ține de o prezentare dedicată și probabil adresabilă doar acelor elite să pornească prin inițiere pe calea desăvârșirii, să refacă, să parcurgă drumul în sens invers curentului precum lostrița ce urcă spre izvoare spre a-și depune icrele, spre Principiu, spre îndumnezeire. Ori Dragonul Carpatic, și în replică Draconul Getic tocmai asta semnifică: Principiul.
De referință în înțelegerea conceptului de kogaion este cartea poetului Ion Gheorghe “Kogaioanele – Munții Marilor Pontifi”. Ion Gheorghe a scris peste 25000 de pagini pornind de la decriptarea inscripțiilor de pe cele 55 de emisiuni monetare getice cunoscute & de pe alte artefacte, documentând astfel peste 60 de kogaioane în actualul spațiu multi-milenar românesc.
Parâng – Kogaionul Corganelor Negre
Fiecare kogaion are energiile sale specifice și este strict specializat pe anumite cauze și efecte, ce țin de o înaltă metafizică. Ori negru, este culoarea simbolică pentru nemanifestare, pentru sacedorțiu, pentru inițiere. Gorganele negre, înseamnă, fac trimitere la “Cultul Străbunilor” care conform tradiției populare spune că la sfârșitul timpurilor străbunii vor ieși din piatră.
La sfârșitul timpurilor și pietrele vor vorbi – Mihai Eminescu
Chipurile în piatră, megaliți și microliți, sunt o manifestare formală a unei realități supraformale – în care din punct de vedere uman naturalul are rolul de a semnifica supranaturalul. Lumea în ansamblul ei este o reprezentate simbolică a relității metafizice adică “din ceruri” (“precum în cer așa și pe pământ”).
Surse: Mihai Vinereanu – Dicționarul Etimologic al Limbii Române, ediția a II-a – 2023. Colonel (în rezervă) Eugen Nicolaescu – Criptografie și Criptoanaliză – 2022. Diploma Cavalerilor Ioaniți – 1247. Sinteză Gioga George – 2024 – Ion Gheorghe “Cogaioanele Marilor Pontifi”, Alexandru Nancu “Simbolica Fundamentală Tradițională” & Grigore Albu Gral “Concepte de terapie prin cuvânt”. Claudius Ptolomeus, Herodot, Strabon, Densușianu, Eschil & Pliniu cel Batrîn. Momârlanii – tradiții, credințe & obiceiuri. Editura Confluențe, Petrila – 2011. Ioan Dan Bălan & Elisabeta Bogățan.
۩ ANINOASA ۩ Poarta de intrare în TRANSLIVANIA ۩ găzduiește și această a doua ediție a simpozionului HYPERBOREA ✟ GENEZA. Dacă în ediția inaugurală obiectivul simpozionului a fost întipărirea în memoria colectivă a istoriei construcției coloanei fără de sfârșit la Atelierele Centrale din Petroșani, anul acesta, în ediția a II – a, focusul nostru al tuturor este exprimarea de sine prin artă ✟ GENEZA, un simpozion dedicat în memoria omului și pictorului Costel AGAPE ✟ 23 – 24.03.2024.
