Crăciunul Mic
Momentul critic al
reînnoirii timpului ۩
Anul Nou, celebrat pe 1 ianuarie, chiar dacă reprezintă o ajustare destul de târzie a calendarului, este însoțit, la momârlani ca şi în alte părți ale țării, de o suită de tradiţii pitoreşti şi cu bogate semnificații simbolice. Mai mult de un mileniu creştinii au sărbătorit Anul Nou Civil în ziua de Crăciun, în imediata apropiere a solstițiului de iarnă (…), în Țările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Amintirea acelor vremuri este încă proaspătă de vreme ce în unele sate bănăţene şi transilvănene ziua de 1 ianuarie se numeşte şi astăzi Crăciunul Mic.
Dorind să înlăture obiceiurile precreştine efectuate la Calendele lui Ianuarie, Biserica a mutat, la începutul mileniului I d.Hr. Anul Nou de pe data de 1 ianuarie la 25 decembrie, pe locul unde adusese anterior şi Naşterea Domnului de la Bobotează (6 ianuarie). Adunarea laolaltă a trei mari sărbători, una creştină, Naşterea lui Iisus şi două precreştine, Naşterea zeului Mithra şi Anul Nou, în ziua numită Crăciun în sud-estul Europei, a generat un amestec al practicilor noi cu cele vechi (…).
Sfântul Vasile cel Mare
Mai mult de un mileniu creştinii au sărbătorit Anul Nou la 25 decembrie, împreună cu Naşterea Domnului. (…) În ziua rămasă fără sărbătoare oficială, 1 ianuarie, Biserica a pus o sărbătoare creştină, Sfântul Vasile cel Mare. După readucerea Anului Nou de la 25 decembrie la 1 ianuarie, pe vechiul lui loc, românii l-au numit Crăciunul Mic. Din acest motiv obiceiurile de Crăciun, Anul Nou Civil și Bobotează, care formează laolaltă ciclul Sărbătorilor de Crăciun sau de An Nou Civil păstrează numeroase elemente comune, caracteristice scenariului de renovare rituală.
Sânvăsâi (Sfântul Vasile) (1 ianuarie)
Prima zi a anului este o zi a veseliei, a bucuriei, a petrecerii, o zi dedicată Sfântului Vasile, o zi în care toți se bucură de anul cel nou, dar în care în special cei cu numele Vasile se simt chemaţi la veselie. În popor, sfântului care patrona prima zi a anului i se spunea Sânvăsâi. Ca reprezentare mitică, care a avut norocul să primească la împărțirea sărbătorilor prima zi a anului, Sânvăsâi deschide generația sfinților tineri (Dragobete, Sântoaderii, Sângiorzul).
El însuşi este considerat un fecior holtei, împărat al iubirilor care joacă și cântă, stă călare pe poloboc și chefuiește. De aceea şi oamenii trebuie, în ziua lui de celebrare, să fie bine dispuşi, să petreacă şi să se veselească. Ziua de început a anului mai este dedicată de biserica creştină deopotrivă Sfântului Vasile cel Mare şi Tăierii cea după Trup a Domnului. Anul Nou începe cu Sânvăsii (sau Sânvăsâi) – numele vechi al Zilei Sfântului Vasile – “împăratul” sau “stăpânul anului”.
Numele derivă din grecescul basileos – “împărat”, “domn”; de aici au rezultat, prin intermediar latin (basilica), biserică/băsearică (la aromâni), dar şi busujoc – “floarea împăratului” sau “a Domnului” (din latinescul basilicum), numele (greco-catolic Bazil, dar şi termenul aromânesc văsălie (de origine grecească – cu sensul de “împărăție”, “domnie”)”. O seamă de mărunte credinţe şi obiceiuri precreştine cu tentă magică, sunt legate de prima zi a anului.
De exemplu, tot gunoiul ce se mătura în casă în intervalul dintre Crăciun şi Anul Nou, în dimineața zilei de ,,Sânvăsâi” se ducea afară şi se împrăştia pe sub pomii fructiferi, pentru a aduce roadă sau i se dădea foc şi se afumau vitele cu el, să fugă bolile şi să fie sănătoase. Sau credințe privind timpul: Dacă în noaptea de Sânvăsâi cerul va fi senin, anul întreg va fi secetos, iar dacă va fi înnorat, va fi un an ploios. Sau: „Se credea, de asemenea, că, dacă în ziua de Anul Nou vor fi ger şi zăpadă din abundenţă, anul va fi bogat in recolte şi în nunți. Iar, dacă ziua de Sfântul Vasile nu va fi prea friguroasă, vara va fi temperată, iar fânul bogat.
TIMPUL
Momentul critic al reînnoirii timpului – al morții timpului vechi şi al renaşterii timpului, al naşterii unui timp nou, mereu dorit mai bun, coincide simbolic cu noaptea de revelion: stingerea luminilor la miezul nopții echivalând cu moartea timpului vechi, haosul din care se va naște timpul cel nou, întâmpinat cu explozii de bucurie, cu îmbrăţişări și urări de sănătate şi belşug, petrecere şi veselie.
Într-adevăr, obiceiurile legate strict de Anul Nou, astăzi, cuprind ritualuri, cântece augurale şi cu rol de incantații magice, pentru reînnoirea timpului şi asigurarea unui An Nou bun, cu spor la toate şi belşug, precum Sorcova (în dimineaţa zilei de 1 ianuarie) şi Plugușorul. MOMÂRLANII de Ioan Dan Bălan & Elisabeta Bogățan
360 °
♰ Sânnicoară ♰
♰ Moliftele Sfântului Vasile ♰
