Pe urmele lui DECENEU
Prin peștera Bolii, peștera Jupâneasa.
Sfat de preot zamolxian: Părinte, îţi suntem copii, ne spune-acum, dacă se poate: Când Deceneu ne va veni, calea luminii să ne-arate? Atunci când ni s-o uşura, crucea ce-o ţinem pe grumaz, şi agonia fricii va-nceta. La acel timp, el va fi treaz. Că Dumnezeu nu e-n durere şi-n spaimele ce intră-n noi. El e-n lumină şi-n iubire. Să fie Deceneu cu voi! Octavian Sărbătoare
1. Din acoperișul Peșterii atârnă țurțuri până cântă sclipitori în apa streșinii, încercând să aprindă-n lumânări flăcări diamantine de răcoare și soare. 2. Femeia poienii e floare la polenizare, zâmbește în albine și-n porumbei albi; deasupra, coasa fulgerului trece prin ploaie frăgezind rodul din covoarele înmiresmate. 3. Munteanul cioplește-n brad amintirea zeului prins în hora Oamenilor de Piatră la munte: aiuriți, îngerii îmbracă straie cu iz de crud și ard suflete cu rășină, smirnă și tămâie. 4. Poetul doarme cu veșnicia la o soartă de el pe pat din frunze cântătoare și mușchi mierii, suferă în leagăn de codru și semn de cer: luna și stelele se joacă de-a literele în Cuvânt! 5. Discipolii împletesc malurile susurului vieții… în împlinire lacrima izvorului se îndulcește: ştii ? mulțimea flămândă primește coliva Cerului pusă ca vie pomană la îngroparea Morţii.
Pro-Logos
De la înălțarea vieții
6. Nevinovații, șerpii în ghem multicolor se rostogolesc sâsâitori prin grohotiş; urmele lor lipicioase tremură pe stâncării, în roua brazilor senini adună stele căzute. 7. Des, zilele poartă lanțuri ruginite și cătușe, soarele gârbov e pătat cu nori negri, sub vânt iute și peste tărâmul inimii-lumină se aruncă deșeuri din steaguri și însemne, insigne și trupuri din zaț. 8. Poetul aleargă fără noimă către frumos, ține în mână cupa cu vin învechit sub treceri, trebuie să treacă potecile care întocmesc Calea primirii spășite a penei, hârtiei și luminii. 9. Oameni-puzderie măsoară cu șchioapa drumul, cei care greșesc urlă cu ochi roșii și limbi vinete, avangarda și ariergarda sunt sfârtecate fără milă, lupii dresați plâng sătui, cu lacrimi de crocodil ! 10. Se strigă-n piețe, se hrănesc eroi pe gratis, îmbrăcații se dezbracă să-i îmbrace pe dezbrăcați, harnicii muncesc să aibă de unde da pomeni raiului de-aici pentru iadul de dincolo!…
Peisaje (glose) de Ioan Dan Bălan.
“Pro Logos – De la înălțarea vieții”
