Spre Oboroca
* Piatra Zănoagei
Pasul Bănița (759 m)
Masivul Tulisa este considerat de cele mai multe ori că fiind subunitate a Munților Retezat și este mai degrabă o prezență discretă în peisajul literaturii turistice montane, cu excepția notabilă a traseului turistic marcat (din extremitatea vestică a acestor munți) care urcă pe Dealul Șerpilor până în Curmătura Tulisa (1555 m) și mai departe spre Curmătura Făgețel, Vacarea și Custura.
Munții Tulisa au culmea principală între Munții Retezat și Munții Șureanu. Limitele nordice, estice și sudice sunt constituite de Depresiunea Hațegului, Culoarul Bănița, Depresiunea Petroșani și Valea Jiului de Vest; iar cea vestică urmărește Văile Bilugul și Rău Bărbat. Culmea principala, acoperită în mare parte cu pajiști punctate de unele stâncării izolate, începe în Curmătura Făgețel (1395 m) și atinge Vârfurile Făgețel (1589 m), Tulisa (1792 m) – care este și cel mai înalt pisc al masivului, Coasta Laturii (1695 m), Mic (1530 m), Oborocii (1545 m).
Începând cu Vârful Muncelul (1360 m), culmea de aici împădurită și pe alocuri impoienita coboară treptat sub limita de 1000 m (Vf. Hogii, 969 m) și sfârșește în Pasul Bănița (759 m), la contactul cu Munții Șureanu. Din culmea principală pornesc ramificații importante, din care reținem culmea Tulisa – Baru, pe care se găsește cel de-al doilea vârf că înălțime al masivului (Baru, 1756 m), precum și culmea Oboroca – Zănoaga – Piatra Zănoagei (1442 m). Acest din urmă vârf, zis și Căpățână de Zahăr, se remarcă pregnant în peisaj prin abruptul sau calcaros bine individualizat și constituie un obiectiv de atracție turistică demn de vizitat.
