Strigoii, moroii
& vârcolacii ☠️
Strigoii, moroii, vârcolacii sunt fie fantoma unei persoane decedate și atunci se numesc strigoi morți, fie manifestarea unei ființe omenești, în cazul strigoilor vii. Acestora din urmă, în timpul somnului, la miezul nopții le ieșea sufletul din corp pe gură și corpul rămânea în pat ca și mort. Aici au apărut confuzii cu cei care erau însemnați din naștere, născându-se cu căița pe cap (căița era o piele ce acoperea capul copilului la naștere, în Maramureș și Bucovina fiind considerat un semn că acea ființă a venit pe lume pentru a fi sacerdot).
Vârcolacii apăreau sub înfățișarea unei umbre ce cutreiera locuri izolate sau gospodăriile oamenilor, făcându-și de cap, speriind și pocind trecătorii pe drum. Uneori se dădeau de trei ori peste cap și se transformau în fiare (pricolici, omul-lup), alteori încălecau pe toiege vrăjite (bețe de alun) sau păsări măiestre pentru a cutreiera prin lumea aceasta sau cealaltă.
Strigoii morți erau cei care în viața de om aveau suflet rău și doreau să continuie cu faptele rele după moarte. În special strigoaicele erau descrise ca având o răutate neînchipuită, stricau căsniciile, sărăceau oamenii, luau mana la vaci și la semănături. Sufletele strigoilor se întâlneau de trei ori pe an, în nopțile sfântului Andrei (noaptea strigoilor), de Sântoader și în noaptea de Sângeorge. În aceste nopți ieșeau din morminte și se întâlneau pe munții Retezat, Godeanu sau Bihor. O data la 7 ani vrăjitoarele bătrâne se întâlneau în pelerinaje secrete pe muntele Ceahlău în noaptea sfântului Andrei pentru a-i liniști și alunga. Ele desenau cercuri în care se așezau pentru a nu fi atacate.
Moroii erau o categorie aparte, adică pruncii morți nebotezați dar mai ales cei născuți de o tânără nemăritată și uciși sau îngropați de vii. Scopul lor era să-și chinuiască mamele, provocându-le coșmaruri. Ei puteau omorî ca un sul de foc dacă se atingeau de cineva. Romulus Vulcănescu, Mitologie română. Gr.G. Tocilescu, Materialuri folcloristice, 1900.
♰ strigoierea ♰
În copârșeu se punea un pumn de boabe de mac, pentru ca dispărutul să nu strigoieze, sufletul fiindu-i ocupat cu numărarea acestor bobițe de mac şi aşa treceau cele şase săptămâni de după deces, perioadă în care după credinţa populară putea avea loc strigoierea. În credinţa populară, în aceste şase săptămâni, sufletul răposatului mai avea şi o altă ocupație, aceea de a călători prin toate locurile pe care le-a vizitat în cursul vieții, viaţă pe care o va revedea ca într-o oglindă, cu faptele bune şi cu faptele rele. Această presupusă călătorie era mai uşor de făcut în acele vremuri comparativ cu zilele noastre, căci momârlanii călătoreau puțin, dar era mai anevoioasă, trebuiau străbătuți munţi, stânci, dealuri și văi, locuri pe unde aceştia şi-au păzit o viaţă animalele.
Dumitru Gălățan JIEȚ
♰ riturile de trecere ale momârlanilor ♰
Rămâi alături de noi, STRIGOIUL este unul din personajele / caracterele de basm din mitologia românească pe care o să le personalizăm în conceptul NFT 3D Europe GENESYS aflat în ultima etapă de pre-lansare.
Vezi mai multe personaje: Vâlva minelor.
