Solomonarii
Verişorii mei primari, llie şi lon din satul Dobreşti, care au locuit mai mult timp cu bunicul nostru, Nicolae al Catanii (născut în anul 1877 în satul Dobresti) mi-au relatat lucruri interesante, auzite de la acesta, despre Antonie, lucruri pe care, se presupune că le ştia de la tatăl său. Se pare că prin 1870-1880, acest Antonie avea în jur de 40 de ani, deci putem admite că s-a născut în perioada 1830 – 1840. După unele informații , el ar fi venit de prin Țara Hategului şi s-a stabilit în Taia, puțin probabil însă. Mai sigur este faptul că ar fi fost localnic din partea de sud a satului Dobreşti şi l-ar fi chemat Dobre.
Conform tradiției populare locale, satul Dobreşti a fost întemeiat cu „hăt, mulți, mulți ani în urmă” de către doi frați numiţi Dobre. Unul s-a aşezat în partea de sud iar celălalt în partea de nord a satului actual. Urmaşii lor au purtat toți numele de Dobre, ca apoi, de-a lungul secolelor să apară în sat gineri proveniti din satele învecinate: Lunca de Jos, Taia, Jieț, Cimpa, apărând, cum era și normal, nume din aceste sate: Androne, Preda, Nicolae, etc. Se pare că acest Antonie (Dobre?) ar fi locuit în partea sudică a satului Dobreşti, cam în dreptul podului de peste râul Jieț care face legătura cu cătunul Predoni. Apartenenţa satului Dobreşti la biserica din Taia ar justifica prezența lui Antonie ca şi diac la aceasta.
Cert este că după informațiile transmise de Nicolae al Catanii şi de alții, acest Antonie avea chiar şi puteri tămăduitoare prin citirea Psaltirii, dar el mai „citea şi în stele” şi-ți spunea viitorul.
A făcut multe previziuni care, conform legendelor, s-ar fi adeverit. Spunea că vor veni vremuri când păsările cerului cu ciocul de fier vor aduce şi bine oamenilor, dar mai mult rău, războaie şi foamete. El mai spunea că nu peste mult timp casele, acoperite atunci cu şindrilă, vor fi acoperite cu „pământ ars”, adică cu țiglă.
Vor veni apoi vremuri când nu se va mai înțelege tată cu fiu, frate cu frate, îți vor dărâma casa ca să şi-o construiască pe a lor, se vor înjunghia rudele între ele pentru o palmă de pământ.
Oamenii se vor înmulți ca şi ciupercile, de nu-i va mai încăpea pământul şi neavând cu ce trăi, se vor mânca unii pe alţii. Va pieri ruşinea din lume şi cei tineri nu se vor mai sfii în toate treburile. Acestea vor fi vremurile de pe urmă, când se va omorî frate cu frate, vor cădea până şi frunzele bradului, căci Dumnezeu ca pedeapsă va lua şi apa de pe pământ.
Aşa după cum am menţionat anterior, Antonie a intrat în legendă, faima lui creând o aureolă şi celor care au urmat după el şi s-au învrednicit cu „cititul” în stele, primind, la rândul lor, apelativul „Antonie”, indiferent de prenumele pe care îl purtau. Despre unul dintre aceştia ne dă date preotul Traian Moşic, care ne vorbeşte de un ,,Antonie” Matei Solomonarul.
Ce înțelegem prin solomonar? În Micul dicționar enciclopedic găsim următoarea definiție: Astronom; cel care ştie să prevestească vremea şi să calculeze date calendaristice. Dicționarul religios ne prezintă definiția următoare: „Solomonar (în credințele populare) – persoană care pretinde că ştie să citească în stele, să stăpânească ploile, furtunile, să prevestească mersul vremii.
În fine, Marcel Olinescu, făcând referire la aceşti solomonari afirma că: „Românii cred despre ei (despre solomonari n.a.) că sunt oameni tare evlavioşi şi mai ales cu multă ştiinţă de carte şi foarte deschişi la minte.
Oricum, preotul Traian Moşic l-a cunoscut pe acest Matei, zis tot Antonie, descriindu-l ca fiind „un bătrânel mărunțel, simpatic, cu păr alb, retezat, cu cărare pe mijlocul capului, cu o barbă albă ca un călugăr, ştiutor bine de carte şi de oameni. Citea Psaltirea, avea Păscălia şi Zodiacul, toate cu litere de potcoave (chirilice). Îl aflai în orice comună sau sat, nu numai pe Valea JIULUI, ci și prin Țara Hațegului, pe la Orăștie. Extras din “Satul meu de altădată” de Dumitru Gălătan JIEȚ.
Vezi mai mult despre Solomonari în “Legenda Blajinilor“, războiul împotriva uriașilor care au vrut să răstoarne cerurile… !
