Vechea 🐏 Europă
Sute de miliarde de euro
în următorii 10 ani ♈️ 🐑
Altarul precreștin al Geto-Dacilor ☥ din altarul creștin al momârlanilor ✟ ☥ Trăitorii de milenii din Ținutul Momârlanilor ✟ Locurile sacre sau ceea ce astăzi considerăm locuri sacre, nu au fost întotdeauna locuri sacre, divine ori sfinte. În perioada neolitică și antică, în aceste locuri unde se întâlneau fenomene inexplicabile ce bulversau oamenii și comunitățile, se construiau simple altare de piatră, discrete, retrase, puțin cunoscute (hotarul dintre lumi).
Nu inventăm o poveste, dezgroapăm un adevăr uitat. Dacă fenomenele se repetau, locurile deveneau cunoscute și se transformau în locuri permanente, prin urmare se construia un lăcaș sacru. Alteori, un singur fenomen inexplicabil ori o singură apariție era atât de intensă și de lungă durată încât era suficent pentru a fi transformat în loc sacru. Legenda devine reală odată cu descoperirea altarului coloană dacic devenit Masa Altarului creștin la Biserica Sânonilor din Petroșani, dar mai ales dacă ținem cont că zona din Valea Jiului unde frăția cavalerilor este prezentă prin descoperiri arheologice, a fost și este ⛏️ o zonă minieră de mii de ani ⛏️ de meșteri făurari și de frății de breaslă.
🐑 1484 🐑
Nedeia din Poiana Muierii ♈️ Am scris despre Nedeia din Poiana Muierii cu patimă și poate chiar cu încrâncenare, după o documentare grea, cu multe lacune. Cum este posibil ca despre una dintre cele mai vechi nedei din ţară, atestată documentar din anul 1484, una din cele mai longevive nedei pastorale până în anul 1947, să nu se fi scris mai nimic? Asta s-a întâmplat, cred, şi din cauza faptului că în Valea Jiului nu am avut un Teofil Frâncu al momârlanilor. Nedeia de altădată a intrat în uitare, generația actuală nu mai ştie nimic despre ea şi, dacă nu găsești nici înscrisuri, de unde să te documentezi, cum va supravieţui imaginea ei în viitor?
Am mai prins, din fericire, generații de longevivi din satul de altădată, participanţi la unele dintre nedei, înainte de anu 1947, când peste nedeie s-a tras cortina. Din anul 2013 datează prima încercare de alcătuire a unei monografii a nedeii din Poiana Muierii, pe baza unor informații orale (cf. Petrila dincolo de legende și povestiri, capitolul XI, Craiova, Editura M.J.M., pp. 179-232).
România 🐑 acolo unde Europa s-a născut ♈️ Demersul nu m-a mulțumit: documentarea avea multe lacune, participanții la aceste nedei ale Poienii cam dispăruseră. Nu m-am descurajat; am mai găsit înscrisuri şi chiar doi participanţi la nedeia din anul 1947, atunci când erau copii. M-am bizuit pe mărturiile acestora, căci clişeele filmelor din perioada copilăriei nu se pot şterge, aşa cum se întâmplă cu acelea de la o vârstă înaintată. Bolog Marina (Marina Comăneștilor) din satul Cimpa avea în anul 2020 când am stat de vorbă, vârsta de 85 de ani și participase la nedeia din anul 1947 (avea 12 ani). La rândul său, Şufană Constantin din Poiana Sibiului este născut în anul 1937.
Ținutul Momârlanilor ♈️ acolo unde Europa încă trăiește 🐏 La nedeia din anul 1947 avea 10 ani și pe lângă impresiile proprii, a mai avut stocate în memorie date primite de la părintele său care, vară de vară, urcase cu oile în munții Poiana Muierii, Sărăcinul Mare, Sărăcinul Mic, Tâmpele, Puru și fusese nelipsit de la multe nedei din Poiana Muierii. Nedeile prilejuiau întâlnirea în voie a românilor de pe ambii versanţi ai Carpaților, de aceea, așa după cum susţinea N. Dragomir în volumul Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte și comunele din jur (Cluj, 1926), aceste nedei, “trebuia să fi avut un înțeles mult mai adânc și nici nu exagerăm dacă le atribuim, se înţelege, în cadru mai restrâns – un rol național”.
🐏 Ținutul Momârlanilor
Inima vie a Vechii Europe
Sărbători străvechi românești din Valea JIULUI Citind acum paginile cărții de faţă despre tipul de străvechi sărbători româneşti mioritice, formulez aserţiunea că numele nedeie are origine geto-dacică, sau – întrebuințând termenul lingvistului Mihai Vinereanu (care însă nu atestă cuvântul în dicționarul său din 2008!) – este „protoindoeuropean“. Îmi permit, de aceea, să reformulez prietenește referirea la originea nedeilor din capitolul I al cărţii: cuvîntul a cărui formă cunoștea şi varianta „nedee” a fost asimilat conceptului generic „sărbătoare” de către slavii ajunși abia prin secolul al VII-lea în contact cu locuitorii carpaților, slavi care l-au împrumutat de la români și l-au folosit și pentru „duminică“ sub forma „nedělja“, prin extensie acoperind ulterior și sensurile mai cuprinzătoare „petrecere”, „târg“ (de vară) etc.
Tot un popas etimologic îmi prilejuiește și referirea autorului la denumirea populară muiere pentru „soție“, „consoartă“, „femeie căsătorită“. Raționamentul pe care deja l-am prezentat este valabil: e imposibil ca traco-dacii să nu fi avut o denumire pentru cea care ţinea casa, aşteptând ca abia romanii să le ofere darul lingvistic cu pricina!
Din fericire, specialistul deja amintit, Mihai Vinereanu, urmând cercetărilor lui A. Walde, recunoaşte în acest lexem radicalul „protoindoeuropean“ mel-, (s)mel-, similar celui din „moară“ și „(a) zdrobi“, „(a) măcina“ – acţiuni cu siguranţă familiare femeilor casnice. Trecerea consonantică L spre R este frecventă în evoluţia limbilor europene. Răspândirea panromanică a celor două cuvinte (existente, adică, atât în limbile aşa-zis romanice, cât și în vechea irlandeză, în idiomurile scandinave ori în limba engleză) constituie un argument în formularea opiniei că atât muiere, cât și moară au origine traco-dacă.
Odată făcute aceste precizări, mai trebuie afirmat că acest nou demers publicistic remarcabil al etnologului Dumitru Gălățan-Jieţ este binevenit în actualul context general distructiv al tradițiilor românești denumit eufemistic „progres“.
De la mit fondator la strategie
economică pentru România 🐏
I. Vechea Europă ♈️ Comoara ascunsă a civilizației europene Înainte de Atena și Roma, înainte de templele Egiptului sau palatele minoice, în spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră înflorea o civilizație misterioasă și uluitoare: Vechea Europă. Culturile Cucuteni, Gumelnița, Hamangia sau Turdaș Vinča (HUNEDOARA) ne vorbesc despre un univers sofisticat, spiritualizat, cu simboluri puternice și o coerență culturală ce a influențat tăcut întreaga istorie europeană. România stă pe acest „petrol spiritual”, dar nu l-a rafinat încă în strategie de țară. Vechea Europă nu este doar un slogan, ci poate deveni fundamentul unei economii de identitate, o poveste strategică în jurul căreia să construim turism, educație, diplomație, branding prin soft power. Nu o simplă etichetă turistică, ci un model de poziționare națională.
II. Ținutul Momârlanilor – veriga vie dintre trecutul mitic și prezentul ignorat În timp ce majoritatea siturilor din Vechea Europă sunt ruine sau muzee, Ținutul Momârlanilor din Valea Jiului este o civilizație care nu a murit. Aici, tradițiile nu sunt doar sărbători ocazionale, ci parte din ritmul zilnic al vieții. Altarul Geto-Dacilor din Biserica Sânonilor, transformat organic în altar creștin, nu este o simplă coincidență – este dovada unei continuități sacre. Frățiile de mineri, meșterii făurari, nedeile de vară, ciobanii care încă urcă în Poiana Muierii – toate aceste elemente nu sunt simple obiceiuri populare, ci vestigii vii ale unei culturi care a rezistat milenii. Poiana Muierii, documentată din 1484, nu este doar o locație geografică, ci un nod energetic, un axis mundi pastoral unde timp de secole se întâlneau românii de pe ambii versanți ai Carpaților, într-un ritual care unea profanul cu sacrul.
Ținutul Momârlanilor nu e doar un spațiu etnografic, ci o insulă al vechiului pământ într-o nouă lume, un spațiu inițiatic unde se pot activa circuite culturale, retreat-uri spirituale, festivaluri ale memoriei, dar mai ales – strategii de brand și investiții cu valoare adăugată mare.
III. Lecțiile celor care au reușit: India și Turcia Campania „Incredible India” a reușit să vândă o idee, nu o destinație: că India este o experiență spirituală, o inițiere. Turcia a dovedit că poți segmenta turismul în masă (soare și plajă) de turismul cu valoare culturală înaltă (Istanbul, Troia, Ephesus) – iar banii obținuți din primul segment susțin promovarea celui de-al doilea. România poate învăța de aici: trebuie să combine volumul deja existent (Dracula, natură, turism rural) cu valoarea profundă a unei narațiuni fondatoare: Vechea Europă trăiește aici. Iar această poveste nu trebuie spusă în muzee, ci în locuri vii – exact ca în Ținutul Momârlanilor.
IV. De la vis la strategie – cum monetizăm „Vechea Europă” prin Momârlani „Romania – Old Europe” trebuie să devină platforma-mamă. Sub această umbrelă, putem crea sub-branduri regionale – și Ținutul Momârlanilor este cel mai legitim candidat la titlul de „locul unde Vechea Europă încă respiră”.
V. România între trecut și viitor: o strategie pe 10 ani. România nu are nevoie de încă un logo. Are nevoie de o poveste strategică, coerentă, recognoscibilă. Vechea Europă este acea poveste. Ținutul Momârlanilor poate fi prototipul viu al acestei povești. Acolo unde alte situri sunt muzee, aici ai oameni, practici, obiceiuri, magie. Pe termen lung, vorbim de sute de miliarde de euro.
Concluzie: România 🐑 acolo unde Europa s-a născut ♈️ Ținutul Momârlanilor ♈️ acolo unde Europa încă trăiește 🐏 Ținutul Momârlanilor nu este un ținut folcloric, ci definește o cheie. Cheia prin care România poate dovedi lumii că nu este doar o margine a Europei, ci chiar matca ei. Într-o lume obosită de tehnologii fără suflet, poveștile cu rădăcini devin noul aur. România are acest aur. Doar că trebuie extras cu grijă, pricepere și viziune.
Mulțumim: Nicolae Dunca, Dumitru Gălăţan-Jieţ, Leonardo Toniţa, Vasile Şuşca, Mihai Vinereanu şi Charlie Ottley.
Sute de miliarde de euro în următorii 10 ani ♈️ 🐏 🐑
Descoperă 👉 Vechea Europă 👉 GENEZA EUROPEI
