Stretenia & Kistaii
1 & 2 februarie
Ziua Ursului de iarnă &
Viermănul (Ghermănul) de iarnă
Deși majoritatea sărbătorilor precreștine la momârlani sunt dedicate, firesc, ocrotirii oamenilor şi animalelor există și sărbători dedicate ocrotirii pomilor şi semănăturilor.
Aceste sărbători populare au multe particularități față de sărbători asemănătoare din alte zone ale țării, unele fiind chiar diferite de la sat la sat. Începând cu 1 februarie, consemnăm „viermănul de iarnă”, sărbătoare ţinută ca nelucrătoare pentru ca ţăranilor să le fie ferite recoltele de stricăciunile viermilor, ale lăcustelor etc.
Calendaristic, ziua corespunde Sfântului Mucenic Trifon. Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Gordian. Fiind încă foarte tânăr, s-a umplut de Duh Sfânt şi tămăduia toată slăbiciunea şi pe demoni îi alunga. A suferit multe chinuri la care a fost supus, dar nu şi-a renegat credinţa, „rămânând nestrămutat în hotărârea sa, a fost osândit să moară de sabie, dar nemai- apucând împlinirea poruncii, şi-a dat sufletul la Dumnezeu în ziua de 1 februarie anul 250.”
Stretenia (Ziua Ursului de iarnă).
Întâmpinarea Domnului (2 februarie)
Stretenia precreştină coincide, în ziua de 2 februarie, cu sărbătoarea creştină a întâmpinării Domnului. Stretenia este ziua ursului de iarnă. În această zi, după credința populară, iese ursul din bârlog şi dacă îşi vede umbra intră iarăşi în bârlog, căci e semn că iarna va ţine, iar dacă nu şi-o vede însemnează că se desprimăvărează. Oamenii de la munte ştiu bine că ursul trezit odată din hibernare nu mai poate cădea iarăşi în amorţeala hibernării, ci va trăi până în primăvară ca vai de el, prinzând şoareci şi mâncând lăstari tineri.
Aşa că această credinţă are la origine ceva din cultura pustnicilor daci vegetarieni, celibatari, respingând focul şi mâncarea gătită la foc și care erau numiți kistai sau kicstai trăitori sihaştri prin păduri asemenea ursului.
Din punct de vedere meteorologic poporul zice: Stretenia când vine, dacă găseşte gheaţă pe Jiu o ia şi dacă nu găseşte o pune. Credinţa este întâlnită atât la momârlanii de pe Valea Jiului de Est şi cea de Vest, cât şi la frații de peste munte. Practicile din această zi sunt legate în special de protecţia animalelor: ,,Credinţele şi practicile legate de anul agricol (Stretenia, Cornul înflorit, Ziua cucului, Sân-Toaderul, Zilele lupului) ocupă un loc aparte în viața comunității locale.
Ca simboluri ale microcosmosului în gospodărie, de pază a animalelor, să nu se împrăştie în păşunile întinse, practicile se multiplică. Grajdul vitelor mari la Stretenie este înconjurat cu un fir de ață de lână. In pragul grajdului pun lanțul cu care se leagă vacile. Sloiul de gheață şi curcubata sunt așezate la coada animalelor. Simbolurile folosite în practicile zilei au funcţia de a uni, a strânge, a încercui animalele mari într-un loc anumit, uşurându-le paza.
Momârlanii,
Ioan DAN Bălan &
Elisabeta Bogățan.
