Sfântul Nicolae
(6 decembrie)
♰ in memoriam ♰
Gelu Vlădoiu 🇷🇴
Ca şi în cazul altor sărbători, în cazul zilei de 6 decembrie avem din nou suprapunerea unei sărbători creştine, Sfântul Nicolae, numit și Sânnicoară, peste sărbătorirea unei divinităţi populare mitologice, Moş Nicolae. De altfel, deşi Sânnicoară este termenul popular pentru Sfântul Nicolae, tradiţia populară i-a modificat încet-încet trăsăturile atât de mult, încât a ajuns să semene în povestiri mai mult cu personajul mitologic decât cu cel real din tradiția creştină.
Sfinţii Moşi
Moş Nicolae, divinitate populară din generația Sfinţilor-Moşi care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creștin (6 decembrie) sinonim cu Sânnicoară. Deşi în hageografia creştină Sfântul Nicolae, personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342) este apărător al dreptei credinţe în Iisus, în Calendarul Popular are atribuții neconforme cu ale unui sfânt.
Povestea Sfântului Nicolae
Poporul are habar mai puțin de identitatea şi biografia reală a Sfântului Nicolae, deşi îl ţine foarte drag. Sân Nicoară, cum era îndeobşte numit în lumea tradițională, este mai degrabă un personaj mitologic, în jurul căruia s-au ţesut legende diverse şi uneori năstruşnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc.
El ar fi al doilea sfânt făcut de Dumnezeu şi ar sta de-a stânga Acestuia (primul făcut, Mihail, are cinstea să stea de-a dreapta). Sân Nicoară (ajutat de Sân Toader) păzeşte Soarele, care are adesea tendința să fugă, ca un cal nărăvaş. Sân Nicoară e acum bătrân, dar în tinerețile lui unii zic că ar fi fost podar, iar alții că ar fi fost corăbier şi pescar (ca protector al corăbierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scară largă, atât în Răsărit cât şi în Apus).
El ar fi oprit și apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare că ipostaza de Moş Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminţi, însă nuieluşe pentru cei neastâmpărați) e o inovație orăşenească, prefigurând dărnicia mai substanțială a lui Moş Crăciun. Adevărata poveste a lui Moş Crăciun începe cu Moş Nicolae, care S-a născut în secolul al 3-lea în satul Patara, la nord de Bethleem. La acea vreme, regiunea era grecească, în prezent fiind coasta de sud a Turciei. Înstăriții părinţi ai lui Nicolae, care l-au crescut pentru a fi un creştin devotat, au murit din cauza unei epidemii când Nicolae era încă tânăr.
Ascultând cuvintele lui Iisus, Nicolae şi-a folosit toată moştenirea în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei nevoiaşi şi suferinzi. Şi-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu şi a fost uns episcop de Myra când era încă tânăr. El a devenit cunoscut pentru generozitatea sa, pentru dragostea ce le-o purta copiilor și ca protector al marinarilor şi corăbiilor. Sub împăratul roman Dioclețian, care a persecutat creştinii fără milă, Nicolae a suferit pentru credinţa sa, fiind exilat şi încarcerat. Închisorile erau pline de preoţi, diaconi şi episcopi, nemaifiind loc pentru adevarații criminali. După eliberare, Nicolae s-a alăturat Consiliului de la Niceea în 325 d.H.r.
A murit la 6 Decembrie 343 în Myra şi a fost înmormântat în catedrala bisericii sale, unde se spune că moaştele sale emană un miros dulceag și au dus la formarea unei substanțe lichide despre care se spunea că are puteri tămăduitoare, ajutând astfel la adâncirea credinței în Nicolae. Aniversarea morții sale a devenit zi de sărbătoare, respectiv Ziua Sfântului Nicolae. De-a lungul secolelor au apărut poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Toate acestea au ajutat la înţelegerea caracterului extraordinar al acestuia și de ce a fost atât de mult îndrăgit şi considerat protector al celor neajutoraţi şi neputincioşi.
Legende
Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sărac, care datorită situatiei financiare precare nu le putea oferi zestre pentru a se putea mărita. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, cel ajuns deja episcop, Nicolae, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atâta bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, nobilul a stat de pază şi l-a văzut pe cardinal cum a lăsat saculetul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șosetă pusă la uscat şi de aceea a apărut obiceiul agățării şosetelor de şemineu.
Când tatăl fetelor a văzut una ca asta, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, dar bineînțeles că aceasta nu s-a întâmplat. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți de aur facuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur. (…)
O altă poveste spune că erau odată trei studenţi teologi care călătoreau spre Atena, unde doreau să studieze. Ei au înnoptat la un han și au fost atacați de proprietarul acestuia, jefuiți, omorâți şi apoi rămăşiţele lor ascunse. Cardinalul Nicolae călătorea pe același drum şi a înnoptat la acelaşi han. Noaptea el a visat despre crima săvârşită şi l-a luat la rost pe proprietarulul hanului, aflând astfel locul unde cei trei tineri fuseseră îngropați. Nicolae i-a dezgropat şi s-a rugat mult la Dumnezeu, iar cei trei tineri au înviat.
În Franța, istoria se refera la răpirea a trei copii de către un măcelar. Sfântul Nicolae s-a rugat mult şi i-a ajutat pe părinți să-şi recupereze copiii întregi. De atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul copiilor şi al şcolarilor.
O altă legendă spune că, după călătoria pe care a făcut-o în Ţara Sfântă, încercând să meargă pe urmele lui Isus, Nicolae s-a întors în ţara lui pe mare. O furtună teribilă s-a abătut pe mare şi corabia stătea gata să se rupă. Nicolae a stat şi s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au rămas surprinşi de oprirea neaşteptată a furtunii. De atunci, devenit patronul marinarilor şi al călătorilor.
Nenumărate alte povești spun despre Sfântul Nicolae că ar fi salvat oamenii de la foamete, acuzații pe nedrept, de la pedepse şi multe altele. El a săvârşit multe fapte bune şi generoase în secret, fără să aştepte nimic în schimb.
La mai puțin de un secol de la moartea sa, Nicolae era sărbătorit ca şi sfânt. Astăzi el este venerat în Orient ca un făcător de minuni, iar în Occident este patronul a unei mari varietăți de persoane: copii, marinari, bancheri, orfani, bucătari, muncitori, călători, comercianți, judecători, fete sau a se de măritat, studenţi, şcolari, al celor acuzaţi pe nedrept, captivi, etc.
Sfântul Nicolae este cunoscut ca prietenul şi protectorul celor nevoiaşi aflaţi în impas. Marinarii, care îl consideră sfântul lor, au împrăştiat legendele despre faptele sale bune în toate colțurile lumii. Cel între sfinţi, Părintele nostru Nicolae, a trăit pe vremea împăraților Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viața lui îmbunătățită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai marii cetății, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini.
Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toți cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.
Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbați năpăstuiți pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâți și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbați din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbați, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit cabații aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâți că au uneltit împotriva lui. Și așa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.
Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeiește poporul ortodox și ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat către Domnul.
Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu și-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelșugare bine celor ce au nevoie și-i izbăvește de tot felul de primejdii și nevoi. Căci și acum, ca și atunci, Același Dumnezeu lucrează prin Sfântul Său minunile Sale cele fără de număr… ♰ in memoriam ♰ Gelu Vlădoiu ♰ Ioan Dan Bălan & Elisabeta Bogățan, Momârlanii: tradiții, credințe, obiceiuri. Editura Confluențe, 2021.
