Muntele lui ZEUS 💪🏿
… al lui Zamolxe, al Dariei și Călian
Pe vremea când zeii și muritorii trăiau în aceeași lume, Muntele Parâng era un tărâm plin de mistere și forțe sacre. Așezat în inima Imperiului Getic, Parângul era considerat muntele zeilor, iar la poalele sale locuia un popor mândru și curajos, care se închina acestor divinități și le respecta voința.
Munții ascundeau comori ale naturii și legende vechi, cunoscute doar de cei aleși. În acele vremuri, Zeus, regele zeilor, avea o mare prețuire pentru Parâng, căci aici, departe de tumultul Olimpului, găsea liniște și înțelepciune. În adâncurile muntelui trăia însă și un alt zeu, mai vechi decât mulți dintre olimpieni: Zamolxe, zeul geților, un protector al pământului și al vieții. Zamolxe avea puterea de a controla natura, de a chema furtunile și de a aduce pacea pe culmile munților.
Povestea noastră începe cu iubirea interzisă dintre Daria, fiica muntelui, o nimfă a pădurilor înzestrată cu o frumusețe dumnezeiască, și Călian, un păstor muritor care cutreiera pășunile muntelui cu turma sa. Daria era cunoscută pentru harurile ei, fiind considerată păzitoarea tărâmului sacru, o prezență aproape nevăzută de muritori. Călian, însă, începuse să o zărească în lumina dimineților aurii, dansând printre pini sau cântând la marginea râurilor. Fascinat de ea, a început să urce tot mai des pe munte, sperând s-o vadă mai bine. Daria, la rândul ei, era tot mai atrasă de tânărul păstor, de simplitatea și bunătatea sufletului său. Deși știa că dragostea dintre zeițe și muritori era interzisă, nu a putut să-și înfrâneze sentimentele. Cei doi se întâlneau în ascuns, sub privirile veghetoare ale muntelui.
Dar Zeus, care se afla adesea pe Parâng pentru a căuta sfaturi de la Zamolxe, a aflat de această iubire interzisă. Mâniat de nesupunerea fiicei muntelui și temându-se că legătura dintre muritori și zei ar putea slăbi puterea olimpienilor, a hotărât să-l pedepsească pe Călian. Într-o zi, pe când păstorul urca muntele pentru a o întâlni pe Daria, Zeus a trimis un fulger năprasnic care l-a lovit pe Călian, transformându-l într-o stâncă uriașă, menită să rămână pentru totdeauna pe culmile Parângului, simbol al pedepsei zeilor.
Daria, sfâșiată de durere, a cerut îndurare de la Zamolxe, zeul înțelept al geților. Zamolxe, mișcat de dragostea sinceră a nimfei, a făcut o înțelegere cu Zeus: să păstreze trupul lui Călian sub formă de stâncă, dar să lase sufletul său liber, transformat într-o adiere blândă, care să cutreiere mereu pădurile și vârfurile Parângului, aducând aminte de dragostea pierdută. Zeus a acceptat, însă a cerut ca Daria să fie exilată din tărâmul zeilor pentru nesupunerea ei. Astfel, ea a devenit una cu natura, topindu-se în apele râurilor și în frunzele pădurilor, iar prezența ei e simțită și astăzi de cei care urcă în liniștea muntelui.
Se spune că, uneori, când vântul adie blând printre brazi, este de fapt șoapta lui Călian, iar ecoul în depărtare e suspinul Dariei. De atunci, Parângul a fost considerat un munte sacru, protejat de Zamolxe și vegheat de iubirea veșnică a nimfei și a păstorului. Cei care urcă pe Parâng simt magia muntelui și puterea legendelor care au modelat locurile din antichitate până în zilele noastre.
O legendă culeasă de la bătrânii înțelepți din Ținutul
TITANILOR de Maximilian GÂNJU CNIPT Petroșani 💪🏿