Marele Lup ALB
Cu mult înainte de războiul cu romanii, se povestește că în munții sălbatici ce îl adăposteau pe Marele Zeu al Geților se afla un preot, care fără să fie în vârstă, avea pletele și barba albe ca neaua. Credința, curajul și dârzenia lui erau cunoscute nu numai de oameni și de Zeul Zamolxis însuși, ci și de fiarele pădurii cărora le cunoștea graiul trăind cu ele în bună înțelegere.
La îndemnul Marelui Zeu preotul acceptă cu bucurie transformarea întru gloria veșnică a Geților liberi în Marele Lup Alb devenind astfel conducătorul în luptă și în timp de pace a tuturor haitelor de lupi de pe cuprinsul Marelui Imperiu Getic. El, Marele Lup Alb, trebuia să vegheze la libertatea Geților și a pământurilor așteptând clipele în care Zamolxis îi va cere ca prin urletul său de luptă să adune haitele de lupi și stăpânii pământurilor, ca împreună, să înfrângă prin luptă și să alunge dușmanii ce râvneau la teritoriul lor.
Imperiul Getic este cunoscut că fiind singurul popor care încă de la începuturi s-a rugat și au ascultat de o singură divinitate supremă, Marele Preot Zamolxis astfel că misiunea de creștinizare a apostolului Sf. Andrei în “Tărâmurile lupilor” călăuzit de multe ori de însăși marele Lup Alb nu a avut nici un fel de piedici. Pe lângă obiceiuri și preocupări comunitatea de Geți își păstrează și după creștinizare legile lui Zamolxis ca legi de căpătâi. De altfel, printre sihaștrii din Munții Carpați circulă o legendă potrivit căreia ultimul mare preot al lui Zamolxis l-a cunoscut pe Iisus și apoi pe apostolul Sf. Andrei. Ei vorbesc despre o “taină” a trecerii Geților la creștinism păstrată cu sfințenie de-a lungul timpului, transmisă de la un pusnic la altul ca expresie a continuității de credință pe aceste meleaguri.
A L F A
Fie că studiezi cu atenție lupii sau ești pur și simplu ancorat în cultura contemporană, e greu să ocolești evidența că, din punct de vedere al comportamentului, nu există mai mare asemănare între două specii decât între aceștia și oameni. Asemeni oamenilor, lupii trăiesc în familii, iar înlăuntrul haitei sunt lesne de observat structura socială și preocuparea pentru dobândirea unui anume statut.
În materia comportamentului animalelor sociale, exemplarul cu cel mai înalt statut în interiorul comunității este numit alfa. Rudolf Schenkel de la Universitatea din Basel a fost primul care a folosit această terminologie în 1947, fundamentându-și teoria de segregare ierarhică a indivizilor (alfa, beta și omega) pe observarea comportamentului unor lupi ținuți în captivitate. Astfel Schenkel a observat că lupii își disputau supremația de gen, iar din competiție lua naștere o „pereche alfa” – masculul lider și femela cea mai puternică.
Ideea e preluată în 1970 de L. David Mech în „Lupul”, care continuă studiul lui Schenkel și popularizează ideea unei dinamici sociale bazate pe ierarhia de tip lider/subordonat în interiorul haitei de lupi. Ambii cercetători descriu această dinamică ca pe o competiție pentru întâietate, în care masculii alfa sunt cei dominanți, agresivi și violenți și își folosesc aceste atribute pentru a-și anihila rivalii și pentru a deveni liderul de necontestat în haită. Cultura populară s-a grăbit să preia acest concept, împreună cu distincțiile între alfa și beta, și le-au aplicat la oameni, mai ales la bărbați. De aici, ideea de bărbat alfa, cel care ia ce-i aparține și nu se scuză pentru asta. Singura problemă cu această idee este că cercetarea pe care s-a bazat este complet eronată.
În loc să formeze haita prin asocierea unor indivizi neînrudiți, în care masculul alfa se luptă să ajungă la vârful ierarhiei, observatorii au descoperit că, în sălbăticie, haitele sunt de fapt familii. Lupii sunt o specie monogamă, în care masculul și femela se împerechează și trăiesc împreună toată viața. Împreună ei formează o haită, constând din 5 până la 11 membri – perechea și puii, care rămân în haită până la vârsta de un an, când pleacă să-și găsească propria pereche și să-și facă propria haită.
Perechea de lupi își împarte responsabilitățile în a conduce familia și de a-și îngriji puii. Și, în virtutea statutului de părinți și de a-și „conduce” puii, ei formează o pereche alfa. Lupul alfa sau lupul-tată stă astfel în topul ierarhiei masculine din familie, iar lupoaica-mamă este la vârful ierarhiei în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, lupul alfa nu-și câștiga supremația prin agresiune și prin dominarea celorlalți masculi, pentru că ceilalți lupi din haită sunt perechea și puii săi. El este patriarhul haitei, pater familias. Și ca orice bun familist, individul alfa își protejează familia și îi tratează cu bunătate, generozitate și dragoste.
Vezi toată povestea D R A C O N.
