Momârlanii cei izolaţi
Deprinderea intrată în fire 🐏 🐑
„Momârlanu-i momârlan, da la munte căpitan” spune o doină veche din ținutul ancestral al momârlanilor, o doină ce răsună din adâncurile Carpaților și poartă cu sine povestea unui om născut din munte, dar destinat să-i păstorească colțurile.
„Căpitanul munților” nu este doar un titlu, ci o chemare a tradiției și a curajului unei culturi ce își găsește rădăcinile adânc în pământul munților, în timp ce își ridică privirea spre cer, ca un voievod născut dintr-o lume plină de tărie și înțelepciune.
Momârlanul îmbină tăria muntelui cu înțelepciunea tradiției iar semnificația cuvântului momârlan transcende granițele unui simplu nume, ajungând la o viziune profundă a identității. „Fiul ceresc, suveranul ceresc, regele moștenitor al cerului, fiul prea-fericitei născătoare”, așa cum o decriptează criptologul Eugen Nicolaescu, ne arată că momârlanul nu este doar un om al pământului, ci un descendent al cerului, un purtător al unei moșteniri divine și regale, legându-se într-o unire simbolică între strămoși și divinitate.
Fluierul 🐏 🐑
În 1937, istoricul Ion Vintilescu îi descria pe localnicii satelor de munte din împrejurimile Văii Jiului în articolul „Merişor, un sat de momârlani”, publicat în revista Sociologie românească, a Institutului Social Român:
„Citeşti pe faţa săteanului, când stai cu el de vorbă, dacă nu ţi-o mărturiseşte direct, dorinţa lui de spaţiu larg. Diferenţa de clasă nu există şi nici bătrânii nu pomenesc că ar fi existat vreodată. Toţi sunt o apă şi un pământ…”
„Merişoreanul trăieşte mai mult retras în mijlocul averii lui, muncind de dimineaţa până seara, interesându-se puţin de ceea ce se petrece în jur. Izolarea a ajuns pentru ei o deprindere intrată în fire… Abia cu venirea toamnei coboară vitele către sat şi deci se apropie şi oamenii… “:
“Originalitatea vieţii merişorenilor se manifestă şi în distracţiile lor. Ei nu cunosc şi nici nu întrebuinţează la petreceri alt obiect de cântat decât fluierul. Lăutari sau altfel de cântăreţi nu întâlneşti aici, căci aproape toţi satenii ştiu să zică din fluier. Fiecare familie işi ingroapă morţii in grădina cu pomi, ca peste câţiva ani să crească peste morminte… ”
𓃦 Ținutul Lupilor 🐺
Ținutul Momârlanilor se învecinează cu cerul și cu pământul. La răsărit cu soarele și la apus cu luna. Pe momârlani îi apără muntele și 🐑 îi hrănesc oile și albinele 🐝 Pădurea este casă și vatră iar 🐺 prietenii lor sunt doar lupii 𓃦 Momârlanii trăiesc oarecum izolați în Valea Jiului dar prezența lor aici este dovada faptului că tradițiile încă se mai păstrează.
Emilia Nicolaescu
Mulțumim TVR3 🙏
Locuri, oameni & comori 🐑
