Luna nouă
Luna are formă de seceră, este precum litera C, de la Creştere. Se consideră că luna nouă este prielnică oricărui început, legat de gospodărie, de animale sau plante, de viața de familie. Orice lucru început acum este cu spor şi este favorizat în realizare. Luna în creştere („luna înainte”) este considerată perioada dintre luna nouă şi luna plină. Este şi ea bună pentru a începe o lucrare, este prielnică pentru tot ceea ce are nevoie de creştere şi dezvoltare la suprafaţă, în sus, pentru rezistenţă şi durabilitate.
Privind credinţele şi obiceiurile momârlanilor de pe Valea Jiului de Est legate de faza de creştere a lunii avem următoarea mărturie: „În perioada cu luna înainte se taie porcul, deoarece carnea va fi mai fragedă, nu va râncezi deci se va păstra mai bine. Lemnele care se vor folosi pentru construcţii se taie tot acum, pentru a avea o durabilitate mai mare în timp. În aceste condiții nu sunt atacate nici de carii, care prin tuneluri făcute în lemn l-ar şubrezi. Poate că, aşa cum susţine şi Mirci Lucreția, acesta ar fi motivul, că lemnele din casele construite în urmă cu peste o sută de ani arată în stare perfectă, ba mai mult, au devenit mai dure odată cu trecerea timpului, parcă sunt betonate.
Acum se curăță pomii, înlăturându-se crengile neproductive, precum şi cele uscate. Vindecarea „rănilor” se va face uşor, noii lăstari, ca şi pomul în general, vor creşte văzând cu ochii. Cum în natură domină creşterea spre suprafață, sucurile din plante pornind în sus, este momentul oportun pentru însămânțarea plantelor care cresc vertical şi rodesc afară din pământ, precum şi plantarea pomilor fructiferi.
Toate aceste lucruri sunt cunoscute de țărani, fiind întru totul valorificate. Astfel, Mirci Gheorghe subliniază faptul că în această perioadă se seamănă plantele care trebuie să crească în înălțime, dând rod la suprafață. În niciun caz nu se seamănă cartoful, pentru că rodul lui este în pământ, semănându-l acum va face vreji groși și înalți la suprafață, dar nu va rodi în pământ (…). În această perioadă se face şi altoitul pomilor pentru a le merge bine și pentru a se prinde altoiul. Ca regulă însă, țăranii nu altoiesc în săptămâna dinaintea Floriilor, căci altoii se prind bine, dar pomul rezultat ulterior nu va face roade, ci doar flori bogate, transformându-se dintr-un pom fructifer într-unul ornamental.
Hurez Dumitru povesteşte că a altoit un măr în perioada respectivă, care s-a dezvoltat frumos ulterior, dar timp de 15 ani nu a făcut nici măcar un măr, ci doar flori din belşug, „îți era mai mare dragul să-l priveşti când înflorea!”. În al 15-lea an, fiica acestuia a adus de la biserică în ziua de Florii „trei mâțe” (mâțişori de salcie) și le-a legat de crenguțele mărului. Începând din acel an, pomul a început să şi rodească. În credinţa populară, în perioada când luna merge înainte, este bine să începi şi unele acțiuni, să contractezi chiar prietenii şi căsătorii. Luna plină este momentul când trebuie încheiate acţiunile din faza de creştere a lunii, când trebuie luate decizii. Nu este un moment benefic pentru sănătate. Este momentul bun pentru culegerea plantelor de leac, precum și a celor pentru descântece.
Luna în descreştere
Luna ,,dă înapoi”. Luna ia forma literei D, ca la cuvântul Descreştere, subțiindu-se tot mai mult la mijloc. Perioada când luna scade de la lună plină până la ascunderea ei totală este prielnică pentru acţiunile care necesită o dezvoltare în pământ, în jos. Este de asemenea perioada potrivită pentru a scăpa de unele obiceiuri, precum băutul, fumatul, pentru despărțire, uitare, pentru slăbit.
La momârlanii de pe Valea Jiului de Est: „În perioada când luna „dă înapoi” se desfăşoară activități opuse celor desfăşurate în perioada lunii în creştere. Acum se seamănă plantele care cresc în pământ: cartofii, ridichile, brozbele; atât cele furajere cât și cele comestibile etc. acum se taie lemnele care vor fi folosite la foc în sobe, acestea se vor usca repede, fiind mai sărace în sevă. Tăiate chiar la sfârşitul lunii august, ultima lună de vară, vor fi numai bune de pus pe foc în cursul toamnei, în sensul că vor fi suficient de uscate. În perioada cu „luna înapoi” se castrează animalele, căci vindecarea va fi mai uşoară, iar efectele castrării mult mai bune. Animalele castrate cu „luna înainte” „păstrează totuși atracția pentru partea feminină în continuare.” Mirci Gheorghe Această concepție legată de perioada castrării animalelor era de asemenea cunoscută în vechime. Astfel, Plinius afirma: ,,castrarea animalelor trebuie să se efectueze în perioada de descreștere a Lunii“.
Vezi mai mult despre credințele și superstițiile momârlanilor. Surse: Momârlanii, Tradiții, Credințe & Obiceiuri, Ioan Dan Bălan & Elisabeta BogățanDumitru Gălățan-Jieț, Credinte, datini şi superstiții în satele din estul Văii Jiului, Craiova, 2006. Gălățan-Jieț, Dumitru, Petru Birău, Din lumea momârlanilor, Ed. Confluențe, 2009.
