Castelul din Carpați
Jiul Valah în viziunea lui Jules VERNE
„La picioarele lui înfipte în nişte încălţări grosolane şi caraghioase de lemn nu murmura Lignon-ul, ci Jiul valah, ale cărui ape proaspete şi pastorale ar fi fost demne să curgă prin meandrele romanului Astreei. Frik din satul Werst ― aşa se numea acest rustic păstor, la fel de neîngrijit ca şi animalele sale, bun să locuiască în acea cloacă sordidă ridicată la intrarea în sat, unde oile şi porcii lui creşteau într-o revoltătoare păducherie.
Trântit pe o movilă acoperită cu iarbă, dormea cu un ochi, veghind cu celălalt, cu pipa lui mare în gură, fluierându-şi, uneori, câinii, când vreo oaie se îndepărta de păşune sau sunând în bucium şi trezind ecoul munţilor. Credulitatea celor din jur îi atribuie, fără să stea prea mult pe gânduri, haruri miraculoase; dăruit cu puterea vrăjitoriei, face farmece oamenilor şi animalelor, îndulceşte sau aspreşte ursita, vinde prafuri aducătoare de plăceri, de la el se cumpără băuturile şi formele magice. Frik era văzut ca un vrăjitor; un evocator de arătări fantastice. Dacă stăteai să-i dai crezare, vampirii şi vârcolacii îi dădeau ascultare; îl întâlneai, la apus de lună, în nopţile întunecoase, asemenea altora ca el, de pe alte meleaguri, călare pe roţile morilor, vorbind cu lupii sau visând la stele”.
Baronul Radu de Gorj
Castelul din Carpați, o clădire misterioasă și izolată, aflată într-un colț al Transilvaniei, în apropierea satului Werst. După ce ultimul său stăpân, baronul Radu de Gorj, pleacă, castelul rămâne abandonat. Un semnal straniu de fum care iese din castel și o voce misterioasă care se aude la hanul La Regele Matei stârnesc curiozitatea localnicilor, inclusiv a tânărului pădurar Nicu Deac și a doctorului Patac, care pornesc într-o expediție pentru a descoperi ce se întâmplă. Totuși, aceasta nu se încheie cu succes. La scurt timp după acest incident, contele Francisc de Telec, un nobil care hoinărește prin lume pentru a uita de tragedia personală a iubitei sale, Stilla, care a murit într-un accident pe scenă, ajunge în Werst. Aflând despre Castelul din Carpați și despre legătura sa cu bărbatul care a blestemat-o pe Stilla, contele decide să pornească într-o aventură spre castel. Ceea ce descoperă acolo va schimba complet traiectoria poveștii.
Buciumul ciobanului Frik
Descrierea ciobanului Frik din Castelul din Carpați este una plină de imaginație și realism, în stilul caracteristic al lui Jules Verne, care adâncește atmosfera gotică și misterioasă a romanului. Frik este portretizat ca un personaj rural, primit cu oarecare superstiție și teamă de către comunitatea din satul Werst. În ciuda aspectului său neîngrijit și al stilului de viață primitiv, el este considerat o figură fascinantă și enigmatică: “Trântit pe o movilă acoperită cu iarbă, dormea cu un ochi, veghind cu celălalt, cu pipa lui mare în gură, fluierându-şi, uneori, câinii, când vreo oaie se îndepărta de păşune sau sunând în bucium şi trezind ecoul munţilor.”
Jules Verne îl descrie ca pe un cioban „neîngrijit ca şi animalele sale”, un om legat de natură și de obiceiurile arhaice. Frik trăiește într-o „cloacă sordidă”, un loc în care animalele sale (oi și porci) se află într-o stare de murdărie, reflectând o viață dură, izolată de restul lumii. În ciuda acestui aspect, Frik are o influență considerabilă asupra celor din jur. El este văzut ca un vrăjitor sau un „evocator de arătări fantastice”, iar oamenii din sat îi atribuie puteri supranaturale. Este un personaj care joacă rolul unui vrăjitor popular, cunoscut pentru abilitățile sale de a face farmece, de a manipula „ursita” sau de a vinde prafuri „aducătoare de plăceri”.
În mod simbolic, el este un „poartă” între lumea reală și lumea fantastică, având legături cu ființe mitologice precum vampirii și vârcolacii, despre care se spune că îl respectă și îl ascultă. Această descriere nu doar că contribuie la construirea atmosferei misterioase a romanului, dar subliniază și tema superstitiilor și a credințelor populare din Transilvania, care sunt la baza multor povești din regiune.
Frik devine astfel un simbol al unei lumi vechi, în care magia și realitatea se împletesc, iar limita între ceea ce este posibil și imposibil este adesea neclară. “Castelul din Carpați” este un roman fascinant al lui Jules Verne, publicat în 1892, care combină misterul, aventurile și o atmosferă gotică, toate plasate într-un peisaj montan din Transilvania.
Deși acțiunea se petrece într-un cadru fictiv, autorul se folosește de locații și elemente reale, dar le îmbogățește cu imaginația sa caracteristică. Descoperă vechea locaţie a Castelului din Carpaţi, la marginea Defileului JIULUI, aproape de “Jiul Valah”, pe moșia baronului capitalist Carol Maderspach din ISCRONI.
