Gnaeus Pompeius Longinus
Locul de veci al Generalului Longinus, Densuș, este unul dintre cele mai fascinante aspecte legate de Biserica Sfântul Nicolae din Țara Hațegului. Biserica a fost inițial un mausoleu roman, ridicat în memoria generalului Longinus, un personaj implicat în războaiele daco-romane. Biserica este construită din materiale provenite din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa. S-au găsit elemente arhitecturale romane în structura bisericii. Sunt mentiuni în scrierile lui Dio Cassius, care menționează ca Longinus a murit in zona Sarmizegetusei, și a fost inmormântat “Ad Densas”.
Generalul Roman Gnaeus
Pompeius LONGINUS ⚔️
Gnaeus Pompeius Longinus a fost un senator și general roman care a trăit în secolele I și începutul secolului al II-lea d.Hr. Iată ce se știe despre el, nume complet: Gnaeus Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus. Consul sufect: a deținut funcția de consul sufect în septembrie-octombrie 90 d.Hr., servind alături de Lucius Albius Pullaienus Pollio. Legat al Iudeei: a fost guvernatorul roman (legat) al Iudeei între 85 și 89 d.Hr. Guvernator al Moesiei Superioare: după consulat, a guvernat provincia Moesia Superior (pe frontiera Dunării) între 93 și 96 d.Hr.
Guvernator al Pannoniei: a fost apoi transferat pentru a guverna provincia vecină Pannonia până în 99 d.Hr. Războaiele Geto Dacilor cu Traian: a jucat un rol semnificativ în Războaiele Dacice ale lui Traian. Posibile legături de familie: istorici precum Arthur Stein și Ronald Syme sugerează că tatăl său ar fi putut fi Pompeius Longinus, care a fost tribun militar în garda pretoriană în 69 d.Hr. (menționat de Tacit). Syme a propus, de asemenea, că gentilicium-ul său (numele de familie) sugerează o posibilă origine în Gallia Narbonensis, deși Edward Dabrowa notează că același lucru ar putea indica Hispania.
Cariera sa: Longinus a avut o carieră distinsă în serviciul public roman: Și-a început serviciul militar, posibil ca tribun militar. Guvernarea sa în Iudeea a fost un rol administrativ și militar semnificativ. Guvernarea provinciilor importante de frontieră, cum ar fi Moesia Superior și Pannonia, indică competența sa și încrederea acordată de împărații romani Domițian și Traian. Implicarea sa și sacrificiul suprem în Războaiele Dacice evidențiază loialitatea și curajul său.
Deși Gnaeus Pompeius Longinus împărtășea nomen-ul “Pompeius”, legătura sa cu figurile republicane mai celebre, cum ar fi Pompei cel Mare, nu este stabilită definitiv, dar este un subiect de discuție istorică. Biserica din Densuș, România, conține pietre din epoca romană, iar o ipoteză sugerează că una dintre ele ar putea proveni din mausoleul unui general roman numit Longinus, posibil Gnaeus Pompeius Longinus. Inscripția de pe această posibilă piatră funerară menționează un “Gaius Longinus Maximus” și soția sa “Iulia Afrodisia”, indicând o familie.
Capturarea lui Longinus
Dio Cassius relatează că Longinus a fost capturat de regele dac Decebal în timpul războaielor purtate de împăratul Traian. Această captură a fost un eveniment semnificativ, deoarece Decebal a încercat să îl folosească pe Longinus ca monedă de schimb pentru a obține concesii din partea romanilor.
Moartea lui Longinus
Dio Cassius menționează că Longinus a murit în zona Sarmizegetusei, în circumstanțe suspecte. S-ar fi sinucis pentru a nu divulga informații militare importante. Dio Cassius menționează că a fost inmormântat “Ad Densas”. Expresia “Ad Densas” este o locație menționată în scrierile lui Dio Cassius, în contextul războaielor daco-romane.
Interpretarea literală
“Ad” este o prepoziție latină care înseamnă “la” sau “spre”. “Densas” este un adjectiv latin care înseamnă “des”, “dens” sau “aglomerat”. Prin urmare, o interpretare literală ar fi “la (locul) dens” sau “spre (locul) dens”.
Particularități interesante ♰
ale lăcașului de cult Densuș ♰
Sfântul LONGINUS, soldatul roman care l-a împuns pe Iisus Hristos pe cruce. Este soldatul roman care, conform tradiției creștine, a străpuns coasta lui Iisus cu o suliță. Numele său nu apare în Evangheliile canonice, fiind atribuit ulterior în scrieri apocrife. Tradiția spune că s-a convertit la creștinism și a devenit martir. Este venerat ca sfânt în tradițiile creștine. În Evanghelia după Ioan (19:34), se menționează că un soldat roman a străpuns coasta lui Iisus cu o suliță, însă numele acestuia nu este precizat în textele biblice. Tradiția creștină ulterioară i-a atribuit numele de Longinus acestui soldat, bazându-se pe scrieri apocrife precum “Evanghelia lui Nicodim”. Conform acestor tradiții, Longinus ar fi fost un centurion aproape orb care, după ce a străpuns coasta lui Iisus și a fost stropit cu sângele și apa care au curs, și-ar fi recăpătat vederea și ar fi mărturisit divinitatea lui Iisus, exclamând: “Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Marcu 15:39). Ulterior, se spune că Longinus s-a convertit la creștinism, a părăsit armata și a devenit călugăr în Cappadocia, unde a fost martirizat prin decapitare. Este venerat ca sfânt în tradițiile romano-catolică și ortodoxă, cu ziua de prăznuire pe 15 martie.
O icoană unică pe pământ
este la Biserica Densuș ♰
Faptul că Iisus e îmbrăcat în cămaşă tradiţională românească este elementul cel mai şocant al icoanei din Biserica Densuș. De ce ne şochează atât de puternic imaginea lui Iisus în cămaşă românească? Pentru că asta ni-l apropie, ni-l face familiar, dar, mai mult, ni-l face contemporan, pentru că acel port ţărănesc al său la noi a supravieţuit până azi, veşmântul lui Iisus nu e o reconstituire istorică ci ceva viu, care la noi încă se poartă, iar Iisus îmbrăcat în el nu e Cineva de prin Palestina de acum 2.000 de ani ci Mântuitorul nostru aici, între noi, Astfel că punctul nostru de pornire în explorarea trecutului nostru e clipa de faţă. Pornim din ziua de azi şi vom vedea până unde vom ajunge, cât de departe vom avea dovezi care să ne sprijine să înaintăm. Icoana a fost pictată în anul 1443. Am plonjat deci în Evul Mediu. Dar staţi puţin, nu treceţi atât de uşor peste această dată, fără a o reţine, pentru că ea aparţine unui nod de asemenea uluitor. La Densuş ştim când s-a făcut pictura, în anul 1443, de către cine, zugravul Ştefan, şi mai avem şi nume de donatori. Icoana din faţa noastră a fost dăruită de Crăstea lui Muşat.
Mohamed Cuceritorul
Numai că, deja suntem angrenaţi în plină istorie mare. Muşatinii erau cnezii din Răchitova vecină, de care Densuşul aparţinea. Familia din care două surori au dat naştere una lui Ioan Corvin, cealaltă lui Mohamed Cuceritorul Constantinopolului, cei doi teribili adversari, veri dulci, care au trasat traiectoria Europei pe câteva secole. Iar asta, chiar în aceste vremuri. Dacă noi ne situăm la anul 1443, marea victorie de la Belgrad, cea în cinstea căreia tot trag clopotele din lumea întreagă la ora 12 de 500 de ani, va avea loc în curând, la 1456. Dar nu numai atât. Icoana poartă numele unui Muşat, din familia căruia se trăgea şi Ştefan Muşat, acum copil de zece ani, dar foarte curând urcând pe tron şi devenind cel Mare. „E probabil că şi dinaştii Moldovei sunt originari din Haţeg”, scria Eminescu. Ei, dacă ar fi văzut el inscripţia asta, care să-i confirme intuiţia, ce-ar mai fi jubilat! Şi cuvântul din poveste înainte mult mai este, pentru că nici nu se zăreşte baza coloanei pe care coborâm în timp.
Icoana este zugrăvită pe un stâlp de marmură romană, ceea ce ne transpune direct în Antichitate. Toate cele trei dinastii româneşti, Corvineştii, Basarabii şi Muşatinii, îşi au originea în Ţara Haţegului. Această magnifică observaţie a poetului a fost validată de oameni de ştiinţă de vârf, geograful Ion Conea şi istoricul Gh. Brătianu şi de realitatea însăşi pentru că în zonă se găsesc şi acum ţărani cu numele de Basarabă şi de Muşat, că istoricul Radu Popa, cel mai avizat cercetător al trecutului haţegan, consideră multele feluri în care e scris numele cnejilor de la Răchitova, Muşina, Murşina, Măjina, sunt deformări de cancelarie ale numelui original Muşat.
La Densuş sub icoană apare scris numele donatorului, Crăstea Muşat, iar cum pictura datează din anul 1443, când Ştefan cel Mare avea zece ani, acest ctitor trebuie să fi fost vreun unchi de al său.
Semnătura CRĂSTEA MUŞAT se află sub icoana unică în care Iisus apare adolescent, îmbrăcat în cămaşă tradiţională românească, dar icoana e zugrăvită pe o piatră romană, sub care s-a găsit un fragment de vas dacic cu inscripţia Koson, noi aflându-ne pe locurile în care s-au refugiat ultimii dinozauri de pe Terra, pe drumul vulcanilor din Insula Haţeg a Mării Tethys, Oceanul Primordial. Răbojul devenirii noastre. Pe el şi-a pus Muşat semnătura. La câţiva paşi se află Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Unii spun că şi stâlpul de marmură cu Iisus în cămaşă românească şi cu semnătura lui Muşat e adus de acolo.
Prima formă statală de
organizare a românilor
Dar după cele expuse aici vi se mai pare straniu că Matei Corvin, a cărui bunică, Elisabeta, soţia lui Voicu, mama lui Ioan, era o Muşată din Răchitova, i-a trimis lui Ştefan Vodă Muşat o piatră de la Sarmizegetusa, iar Marele Voievod a incastrat-o în zidul Cetăţii sale de Scaun de la Suceava, că, prin urmare, la Suceava lui Ştefan Vodă Muşat se află o piatră soră cu cea de la Densuş semnată Muşat? Miron Scorobete
Biserica Densuș este un monument istoric și religios deosebit de valoros, care combină elemente ale civilizației romane cu tradiții creștine locale, oferind o perspectivă unică asupra istoriei și culturii din Țara LYTUA, Țara de Piatră (Hațeg, Valea JIULUI & Gorj) 👉 prima formă statală de organizare a românilor 👇
