De dincolo de timp…
Trup, Minte şi Spirit!
Din bătrâni, se spune, că în locurile cele mai Sacre ale Geto-Dacilor hălăduieşte Marele Lup Alb, Zeul, care, uneori, lua chipul unui flăcău curat, voinic şi neînfricat. În Peştera Bolii pietrele sînt vii şi au chipuri, iar Omul a trăit în pace, încă din timpuri imemoriale. Aici, vocile zânelor şi incantaţiile vechilor kapnobatai Geto-Daci încă sînt auzite de catre cel care ascultă cu inima. De dincolo de timp, Marele Lup Alb, a ales să se întoarcă în Ţinutul Momârlanilor, pentru că sămânţa cea de mult sădită a ieşit la Lumină. Marele Lup Alb ne cheamă să ne luăm ce e al nostru!
Marele Lup Alb:
“Aho! Regină subpământeană,
VarvaRA, Zeiţă dragă,
Din pământ, eu te-aş ruga
Neamul a mi-l proteja!
Fraţii să se regăsească,
O familie… Ţara noastră”
În inima pământului, Marele lup Alb, păstrează Măreţul Spirit Geto-Dac, pentru cei care-i răspund chemării şi se roagă neîncetat Măicuţei Divine… Neamul Geto-Dac… o Dragoste Etern. Acest neam Sfînt este drept şi viteaz!
Marele Lup Alb:
“Măicuţă dragă şi Sfîntă,
Inima tu mi-o încântă!
Ţine bine acest neam,
Asta-i tot ce vreau şi am!”
Marele Lup Alb venerează fiecare palmă de pământ, ştie toate leacurile şi descântecele, cunoaşte foarte bine arta războiului şi păstrează o comoară nepreţuită: Ştiinţa despre , Trup, Minte şi Spirit, păstrată în timp şi transmisă din generaţie în generaţie, prin Graiul cel Viu, care menţine vigoarea neamului.
Marele Lup Alb:
“Când cuvânt e ca gândul,
Se bucură tot pământul.
Şi aşa să-nfăptuiască…
Un viteaz să se trezească!”
Şi astfel Marele Lup Alb îşi pregătea ucenicul aşteptat, încă de când era o sămânţă de gând. Acum însă, veni timpul! Gândul se făcu cuvânt. Cuvântul deveni faptă, iar Măreţul Spirit Geto-Dac avea să îi fie Naş.
Marele Lup Alb:
“Şi din Foc, dar şi din Apă,
Un viteaz ca să renască
Şi din Aer şi din Pământ,
Să trăiască-n legâmânt!
Neamul ca să şi-l cinstească
Şi pe alţii să-i trezească!
Aici din stânca cea tăioasă
Acum, un kapnobatai să iasă!”
Kapnobataiul: “-Sînt aici şi acum mărite Zeu!” Marele Lup Alb: “-Ai răspuns chemării!“ Kapnobatai: ”-Da” Marele Lup Alb: “Vei avea de înfăptuit ceva măreţ! Îţi voi dărui puterea mea… şi dragostea Străbunilor! Acum, dute trezeşte Geto-Dacii! (Kapnobatai): ”-Zău”. Şi aşa Kapnobataiul Geto-Dac, porni în marea misiune primită de la Zeu, fiind ghidat de Lumina cea Lină şi ţinându-se Drept şi Viteaz. Ştia exact ce are de făcut.Voia să îşi trezească fratele, generalul neînfrânt a cetăţii Băniţa.
Porni prin Peştera Bolii spre Cetate, unde acum două milenii se despărţise de fratele său, ambii având o menire specială. În curând aveau să se reîntâlnească… Ştia însă, că pentru a deschide inima cetăţii trebuia să găsească mai întăi “Cheile” Băniţei.
Avea acum “O nouă speranţă” <<< GENERALUL >>>
