SÂNGEORZ
Obiceiuri agrare de primăvară
Obiceiurile din Ținutul Momârlanilor au o legătură profundă între dimensiunea lor spirituală și materia luminată după trudnica întemeiere a lumii. Practic din moși–strămoși acestea își urmează cursul firesc în gospodăria ancestrală a urmașilor geto-dacilor. După 24 februarie, după DRAGOBETE, ziua care marchează începutul anului agricol, adică începutul primăverii, încet încet, momârlanul se apropie de începutul obiceiurilor agrare de primăvară.
În ziua de Sângeorz, poarta, casa, grajdul și staulul oilor erau împodobite cu frunze verzi de tei, mesteacăn, carpen, fag sau frasin: „Înstruțam staulu’ cu oi și vranița să sie anu’ bogat, să crească iarba. Zicea că, dacă are cineva fete, ajută fetele să să mărite, că crengile acelea aduc noroc la casă” (Bilțiu, 2009: 90-91; Săcel).
Elementul esențial al acestei sărbători este stropitul cu apă (rit de fertilizare și fecunditate): „Pă fete le băga în râu să sie sănătoase și vlăstoase tătă vara” (idem; Borșa); „Și oamenii să udau dimineața să să spele de tăte relele, să rămâie curați ca apa, să fie iuți ca apa de munte primăvara” (idem; Sat Șugatag).
O sărbătoare străveche care pe lângă uniunea cosmică, sărbătorea în comunitățile geților începuturile obiceiurilor agrare de primavară, care aveau nevoie de ambele energii gaia și universul, pentru a ridica sămânța din pământ și hrăneau uniunea Om dintre suflet și trup dincolo de timp și spațiu… SINGEORZA / SÂNGEORZ:
