“& „morminții de ogradă” ♰
Sălătruc o Săpânţa a Văii Jiului! „Înainte de Praznicele Împărăteşti, credincioşii îşi aduc aminte de cei dragi care au trecut dincolo, în veşnicie, şi materializează această dragoste şi aducere aminte prin împodobirea cimitirelor, crucilor mormintelor. Eu obişnuiesc să spun că cimitirul bisericii din Livezeni – Sălătruc este o Săpânţa a Văii Jiului” spun preoții locului.
Împodobirea crucilor
Un cimitir din Valea Jiului se transformă într-un loc plin de culoare, la fel cum este şi cimitirul vesel din Săpânţa. Obiceiul împodobirii crucilor nu se ştie exact ce origine are, nici măcar bătrânii nu-şi mai amintesc povestea care stă în spatele acestuia. Toţi ştiu că în acest fel îşi arată respectul faţă de cei morţi şi că este un obicei care trebuie continuat. Un obicei pe care nici măcar regimul comunist nu l-a putut face uitat. Acest ritual de împodobire a crucilor este întâlnit în toate cele şase localităţi ale zonei Văii Jiului. În cimitirul Sălătruc din Parohia Livezeni este respectat cu sfinţenie.
„Cum ne pregătim de Paşti, aşa trebuie să ne ocupăm şi de mormintele celor dragi şi să le împodobim crucile. Se pune o basma colorată pe cruce şi o icoană. Basmaua, batista sau şalul trebuie să fie cât mai viu colorate, să arate frumos. Baticul se prinde în patru colţuri, apoi se pun flori, o coroniţă şi o icoană”, spune un alt momârlan.
Obiceiul este specific locului şi semnifică grija pentru sufletele morţilor spun localnicii. În noaptea de Înviere oamenii vin la cimitir să aprindă lumânări, iar acea noapte este cea mai frumoasă, când cimitirul este cuprins de mii de luminiţe aprinse.
Practici precreștine de acum 500 de ani: „morminți de curte”. Momârlanii își construiesc și acum casele la fel cum o făceau geții, din bârne necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată sau dreptunghiulară. Hainele de sărbători ale momârlanilor constau din pantaloni strâmți și cămașa până la genunchi… Această populație a păstrat o serie de practici precreștine, între care și obiceiul îngropatului morților în curtea de lângă casă. Obiceiul îngropării morților în grădina din apropierea casei își are rădăcinile în urmă cu mai bine de 500 de ani, când exista credința că morții, ca și viii, trebuie să se afle în apropierea familiei, chiar și după ce au trecut la cele sfinte.
Astfel, ei puteau să aibă parte de liniște și să nu se transforme în ființe malefice, să nu devină strigoi sau moroi. Locul în care oamenii erau îngropați căpăta denumirea de „morminți de ogradă” sau „morminți de curte”. Vezi mai mult despre “riturile de trecere ale Momârlanilor“
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Părintele Pătrașcu.