♰ Bisericile de Brazi ♰
& Țroitele Momârlanilor
Despre mai marii lumii omeneşti…
Să vizitezi România îți trebuiesc zeci de ani, să înțelegi acest popor nu îți ajunge o viață! De asta nu ne cunoaște nimeni. Numai noi ne cunoaștem, cu tot ce este al nostru, cu părțile bune și mai puțin bune. De asta nu ne-au cucerit niciodată, de asta ne păstrăm graiul și portul… prin aceste biserici cu rădăcilile adânc înfipte în negura istoriei. Natura acestei ţări ne-a ajutat să supravieţuim ca popor liber, deşi mare recunoştinţă nu i-am arătat niciodată.
A devenit un obicei ca bogăţiile ei să le facem plocon feluriţilor muritori dintre vremi, străini sau autohtoni. Cu aur, sare, vânat şi lemn s-au cumpărat domnii şi dregătorii, bunăvoinţă sau indulgenţă de la mai marii lumii omeneşti, care, unde şi când vor fi fost ei. Iar obiceiul s-a perpetuat din generaţie în generaţie. Dramatic este însă faptul că fiecărei noi generaţii i-a rămas tot mai puţin din belşugul de altădată, din cauza puţinei chibzuinţe. Şi de fiecare dată probabil unii şi-au spus: „Nu e nimic, generaţia viitoare va şti să fie altfel”. Dar n-a ştiut.
Secole la rând ne-am lăudat frăţia cu codrul, care ne-a apărat de fiecare dată. S-au năpustit asupra noastră hunii, cumanii şi tătarii? Noi ţuşti în tufe! S-au dat la noi turcii ? Noi buluc la pădure! Ne-au fugărit ungurii, polonii sau cazacii? In codru ne-a fost scăparea! Ne-au ameninţat austriecii şi nemţii? Tot după arbori ne-am ferit…
Asceții Dacilor
Bisericile de brad au apărut ca o necesitate spirituală, momârlanii trăind în strânsă legătură nu doar cu natura, ci şi cu religia. Pentru că îşi respectau sărbătorile, dar bisericile erau departe în vale, momârlanii şi-au construit singuri lăcașe de cult, cu ajutorul naturii. Plantau puieți de brad unul lângă altul, pe amprenta exterioară a viitoarei biserici. Arborii creşteau, în timp, unul în altul şi formau pereții lăcaşului de cult. Vârfurile brazilor erau unite şi biserica era gata . După ce era sfințită, în biserică se marcau ciclurile vieții: botezul, căsătoria şi înmormântarea, slujbele curente, precum şi Crăciunul, Paştele şi Rusaliile.
În Munţii Parâng mai există și astăzi urme ale bisericilor de brad, distruse de comuniştii ce au tăiat, la începutul anilor 50, de la rădăcină brazii care alcătuiau bisericile. Cu mențiunea, am zice noi, că aceste urme de biserici de brazi trebuie căutate nu atât în Parâng, un munte cu piscuri şi pante mai abrupte şi mai sălbatice, ci mai ales în Șureanu, masivul vecin, cu platouri mai prielnice unor astfel de întocmiri.
Niciodată la munte preotul care oficiează rugăciuni nu separă animalele de oameni, ambele categorii trăind în simbioză perfectă pe munții momârlanilor: Dobraia, Măgura, Muncelul Birăonilor, Muncelul Dobrăii, Muncelul Jiețului, Dealul Popii, Prislop, Poiana Muierii.
Aşezămintele asceților daci din cele mai adânci sălbăticii erau foarte modeste, fapt care a și îngreunat mult timp identificarea lor arheologică. Ceva mai mult, ca un act de continuitate, bisericile de brazi ale ciobanilor, mergând pe linia tradiției schimnicilor daci, erau locuri sacre de cult în care unica imagine divină era cea din sufletul închinătorilor izolați de lume. La un asemenea popor de păstori un asemenea număr mare de asceți nu putea fi decât un fenomen firesc întemeiat pe izolarea omului. Se cunosc însă și cazuri dovedite de temple ale dacilor devenite biserici ortodoxe.
Surse: Casian Balabasciuc, Silviu Secrieru, Marcel Anghel, Mihai Zamfir. Legende / mitologie & pre-creștinism: Bisericile de Brazi, Troițele din munții momârlanilor, Riturile de trecere ale Momârlanilor. Obiective circuit ecumenic Valea JIULUI: Minunea din Peștera Bolii, Biserica Sânonilor, Biserica de lemn din Sălătruc, Mănăstirea LAINICI, Povestea Statuii Maicii Domnului, Cimitirul vesel al Văii Jiului, Drumul Crucii & Tunelul Sfinților din Schitul STRAJA. Vezi mai mult, circuit ecumenic HUNEDOARA.
