Biserica de brazi 🌲✟
din jurul Schitului Straja
O experiență împreună cu Andrei Chiriac EGREGORA & Emil Părău Comexim-R: „Dragilor, după ce noi nu vom mai fi, acest loc sfânt va rămâne în inima munților, păstrând tăcerea și pacea. Schitul Straja, cu clopotnița sa care răsună peste creste, va fi îmbrățișat de natură, iar brazii pe care i-am lăsat să crească în jur vor deveni parte din el. Exact așa cum făceau străbunii momârlani, și noi am plantat acești brazi ca să se unească, să se înalțe, să formeze pereți vii, care vor păzi schitul și pe cei care vor veni aici să se roage. Așa cum în bisericile lor de brad își marcau cele mai importante momente ale vieții, și aici, sub umbra acestor brazi, oamenii vor veni pentru a fi aproape de creator.
Brazii vor crește, ramurile lor se vor încurca unele în altele, până când vor deveni un zid natural, un simbol al credinței străvechi și al dăinuirii noastre în timp. Poate că va veni vremea când nu va mai fi nevoie de piatră pentru a ridica lăcașuri de cult, ci doar de răbdarea de a lăsa natura să-și facă lucrarea. Brazii vor forma cupola cerului peste altar, iar lumina va pătrunde printre crengile lor, creând un sanctuar viu, unde rugăciunile vor urca, asemenea șoaptelor brazilor, direct spre ceruri.
Schitul din brazi sigur va dăinui și, așa cum istoria momârlanilor ne-a arătat, și noi vom lăsa în urmă nu doar o construcție de piatră, ci o uniune cu natura, un loc în care spiritualitatea și pământul se întâlnesc. După noi, brazii vor sta de veghe, ca niște martori tăcuți ai rugăciunilor și dorințelor oamenilor ce vor păși pe aceste meleaguri sacre.”
Emil Părău Ctitorul
Schitului STRAJA ✟
Bisericile de brazi 🌲Cum își luau momârlanii credința cu ei în transhumanță “Bisericile de brad au apărut ca o necesitate spirituală, momârlanii trăind în strânsă legătură nu doar cu natura, ci şi cu religia. Pentru că îşi respectau sărbătorile, dar bisericile erau departe în vale, momârlanii şi-au construit singuri lăcașe de cult, cu ajutorul naturii. Plantau puieți de brad unul lângă altul, pe amprenta exterioară a viitoarei biserici. Arborii creşteau, în timp, unul în altul şi formau pereții lăcaşului de cult. Vârfurile brazilor erau unite şi 🌲 biserica era gata ✟ o tradiţie aparte a momârlanilor🌲 După ce era sfințită, în biserică se marcau ciclurile vieții: botezul, căsătoria şi înmormântarea, slujbele curente, precum şi Crăciunul, Paştele şi Rusaliile.”
Silviu Secrieru
Mulțumesc pentru experiență Emil Părău, Dimitrie
Ivașco & Andrei CHIRIAC / Echipa EGREGORA.
