Momârlan
În Valea Jiului trăieşte una dintre cele mai pitoreşti comunităţi rurale din România, cea a momârlanilor… urmaşii Geto-Dacilor. Au fost primii locuitori ai aşezărilor de munte, înainte ca ţinutul să devină faimos pentru bogăţiile sale. Potrivit etnologului Dumitru Gălăţan Jieţ, numele de momârlani a fost dat băştinaşilor din aşezările Văii Jiului spre sfârşitul secolului XIX şi este tradus prin „rămăşiţe” sau „urmaşi”. Vechii jieni au fost locuitorii de baştină ai Văii Jiului, crescători de animale din moşi strămoşi ce au purtat numele de jieni. Până la apariţia termenului de momârlan, prin definiţia de jieni se includeau acei locuitori de vatră din vecinătatea albiilor celor două Jiuri, de Est şi de Vest din Depresiunea Petroșani – Valea Jiului.
BARABĂ
Prin barabe, momârlanii înţelegeau un străin, un venetic, adică un om care nu avea animale, nu producea nimic în gospodăria proprie, cumpărând tot ceea ce era necesar traiului său şi al familiei, de la magazine. Prin natura muncii lor, aceştia le tulburau liniştea localnicilor, ba chiar mai mult, le luau terenurile pentru exploatarea cărbunelui, le tăiau pădurile pentru a folosi lemnul în industria minieră.
KOGAYON
… într-un cuvânt, atentau la avutul lor. Deasemenea, în ceea ce priveşte termenul de «momârlani», el s-ar referi, după cum susţin băştinaşii mai vârstnici, la locuitorii din Valea Jiului, care au ridicat în lungul timpului, pe Kogayon, oamenii de Piatră, numiți și momârle.
